Imi este frică să-mi mai caut de muncă. Nu știam că s-au schimbat criteriile de angajare. La Forțele de Muncă se fac cursuri intense.... dintr-o cameră se auzea voci care repetau non-stop același text :
Noile simboluri ale muncii sunt înghețata și porumbelul - "Cine nu linge, zboară!"
Mă gândeam dăunezi la un LCD, sunt obsedat de un televizor LCD Samsung.. și mă tot întreb la ce mi-ar folosi. Nu mai găsești nimic interesant la tv, NIMIC. Românul caută doar scandalul. Ceva util, folositor, de luat în seamă, de arătat la copii...nexam. Cum să cauți doar scandal, violență? Cum să promovezi doar prostie, hoție, curvăraie, corupție, incultură, scandaluri sexuale.
Nu mai au nici un scandal important de relatat? Inventează unul nou. Îi dăm niște bănuți la o cretinoidă să se dea răpită câteva zile ( plictisitor – m-aș fi uitat cu o deosebită plăcere la sfârșit, câți ani de pușcărie face, câți bani trebuie să plătească celor care au anchetat cazul pentru timpul pierdut ), chemăm un retardat în platou să ne arunce în tomberon, inventam relații gay și certuri cu umflate ofticate pe tâmpite siliconate.
Eu am treabă doar cu televizorul, că și presa e plină de așa ceva, la colț de stradă dai tot de un scandal, de o bârfă. Dacă stau bine să mă gândesc, toată țara e plină de acestă boală.
De ce să-mi cumpăr un LCD? Merită investiția?
Unii prind 70-100 de programe. Eu abia vreo 30, și dacă mai fac încă o selecție, abia dacă mă uit la vreo 10 programe.
- Ai văzut ce scandal a fost aseară pe OTV?
- Nu prind postul respectiv !
- Cum nu?!
- Nu-l suportă televizorul, nu-l memorează.
Și multe alte posturi nu pot bagă în memoria televizorului. Nu le suport !
Apoi mă întreb de ce dau atâția bani pe cablul TV... mă resemnez la gândul că am programele de la Discovery și cele de sport, adică Eurosport, că cele românești sunt ca și celelalte posturi tv axate pe scandal.
Atât în societate, cât și în fotbal, ne raportăm la o oaie. Alte țări au un leu, un vultur, un dragon.. dar nu, noi avem o oaie, și culmea, o și promovăm zi de zi, că e incultă, ne place cum înjură, cum sfidează legea, lumea, țara.
Apropos de fotbal.. M-am întrebat la un moment dat de ce i-au dat ăia ( CFR Cluj/ Vaslui ) pe români afară din lot şi au adus numai străini. Pentru că oamenii ăia chiar vor să facă ceva, ai noştri vor să se ducă în cluburi. Dinamoviştii să cânte imnul lu’ Steaua şi invers, adică ce altceva? Să-şi ia maşini şi să se însoare cu fotomodele şi cu din astea care prezintă meteo.
Ei nu se uită la campionatul din Anglia? Nimeni nu își mai alege un model de viață? Ăia de dincolo sunt şi spălăţei, sunt şi curăţei, mental vorbind, au o anumită demnitate, conştientizează foarte bine, uneori chiar abrupt, ceea ce reprezintă pentru societatea din care au ieşit, pentru cartierul din care au plecat, orizontul de aşteptare pe care-l au copiii de la ei.
Asta e dincolo, în Vest, la noi a apărut fotbalistul manelist; gângav, incult, doar nu tre¬buie să ştie să vorbească, el trebuie să dea cu piciorul în minge.
Deci ! Problema românilor e că au amestecat curvele cu sfinții. Nu mai poți face diferența între ei.
Mai pot exemplifica, dar o lungesc degeaba, oricum eu vreau doar să-mi cumpăr un televizor LCD Samsung.
De câte ori nu am glumit între noi despre nebunie? Sau cât de repede ne-am grăbit să afirmăm despre cineva că este un nebun/ă? Folosim termeni fără să-i înţelegem sau cel puţin fără să conştientizăm că putem răni grav pe cineva cu ei.
„Nebun- cel puţin intitulat, dacă nu periculos”
„Nebunia la locul de muncă - problema invizibilă a incadrării în muncă”
No na chestie.
– îmi plac „nebunii”, dar nu cei periculoși.
Sunt multe companii care nu oferă angajaților săli de recreere, fie din lipsă de spațiu, fie pentru că angajatorul nu consideră că este nevoie. Angajații nu sunt niște mașini care lucrează cu o performanță egală zi de zi. Ei trebuie motivați nu numai cu măriri de salariu, ci și cu spații de recreere, în care să se relaxeze sau să se inspire. În România, mărimea biroului și accesul la beneficii este direct proporțional cu statutul ierarhic în companie. Există totuși firme, mai ales cele care au un număr mediu și mare de angajați, care se preocupă cu seriozitate de problema spațiului destinat angajaților.
Psihologul consideră că indiferent dacă este vorba despre o munca creativă sau nu, un spațiu de recreere poate fi pentru angajat o sursă de confort, relaxare și inspirație. Oamenii au nevoie de încurajare. Nu pot da ce e mai bun din ei doar pentru bani. Dacă acest lucru se întâmplă, e foarte rar și pentru perioade scurte de timp, iar mărirea salariului nu poate merge foarte departe și nu mai funcționează oricum, după un timp, ca factor motivator. „Ulterior, asteptările se schimbă, și dacă omul nu primește considerația de care are nevoie, va încerca să echilibreze sentimentul de inadecvare scăzându-și performanța și implicarea. Cel care pierde este tot angajatorul", mai spune psihologul.
Deja am trecut într-o altă extremă, eu vroiam doar să scot în evidență că dacă ai un „nebun” la serviciu, te poți alege cu anumite facilități, cum ar fi fardarea moca și de durată relativ medie....
PS : apropos de accindente :
Accident la locul de muncă. Bulă este anchetat în legatură cu moartea lui Ion.
Polițistu:
- Mă, Bulă, cum a murit Ion?
- Păi înjura și Dumnezeu l-a pedepsit.
- Cum înjura, mă?
- Pai tot zicea "Bulă, în Dumnezeu' mătii, nu mai zgâlțâi schela....
Conditia rolului in grup, individul raportat la ceilalti
Un grup are o dinamica si o personalitate, compuse de fapt din personalitatea fiecarui membru al grupului. In cadrul unui grup format din colegi de servici, dinamica sa este conditionata de fiecare persona care il paraseste sau care soseste ca nou-venit. In aceste conditii, in grup se stabilesc roluri mai mult sau mai putin stabile, urmand ca fiecare sa isi "joace" partea sau sa ocupe, in cazul noilor angajati, rolul ramas liber, rolul pe care nu si l-a adjudecat nimeni din acel grup. Sau dimpotriva, se poate sa se intre in conflict cu un alt membru care indeplineste deja acel rol in cadrul grupului.
Locul de munca este teritoriul pe care va aflati in cea mai mare parte a zilei. Este locul in care va puneti in aplicare intregul sistem de cunostinte, calitatile sau defectele, dar va si dezvaluiti, voluntar sau involuntar, personalitatea, va manifestati identitatea mai mult mai mai putin complexa. Comportamentul si implicit rolul in grupul colegilor de servici pot fi identice cu cele pe care le aveti si in alt context: acasa, cu prietenii sau intr-un alt grup. A face parte din grup la locul de munca poate fi considerata o provocare sau o regasire a echilibrului psihic.
Rolurile intr-un grup nu se stabilesc de comun acord si nu este obligatoriu sa existe un grup in care se fie intalnite toate aceste roluri. Adjudecarea lor depinde si de numarul de membri, dar si de identitatea lor psihologica. Glumetul, liderul, timidul, lingusitorul par sa fie prototipuri pe care le identificati usor in orice grup, insa expertii in domeniul socio-uman au identificat tipologii ale rolurilor care se regasesc in marea parte a grupurilor de la locul de munca.
Intr-o organizatie se poate identifica urmatoarea tipologie, cu privire la identitatea si rolurile in grupul colegilor de servici:
Curteanul - este cel care doreste sa-i multumeasca pe toti, si, desi are influenta in cadrul grupului, incearca sa nu jigneasca pe nimeni. Este adaptabil, iar colegii il pot dispretui, desi ii respecta metodele de lucru.
Printul - este oportunist, isi doreste autoritate si detinerea puterii; nu se conformeaza ordinelor decat daca interesele sale o cer.
Soldatul - are o atitudine rezervata, conservatoare si pasiva. Acestuia i se cuvine rolul de a indeplini cu strictete asteptarile grupului sau cele individuale, incercand sa atraga mereu un feedback pozitiv.
Servitorul maselor - este diplomat si incearca sa-i convinga pe ceilalti ca actioneaza spre binele lor, desi el poate detine autoritate. Stie sa asculte si sa obtina informatiile lasandu-i pe altii sa vorbeasca.
Altruistul - nu produce conflicte, nu aspira la pozitii mai inalte si face sacrificii in interesul celorlalti.
Subminatorul - de obicei este o persoana mai in varsta din cadrul grupului, incearca sa detina controlul si sa obtina pozitii prin alianta cu tipul curteanului. Nu atrage simpatii, insa poate atrage respectul prin faptul ca nu participa la conflicte.
Facilitatorul - este terapeutul grupului, incearca sa faca atmosfera, sa intretina relatii bune cu colegii, sa medieze conflictele, dar fara sa se compromita dezvaluind propriile sentimente. Ajuta la progresul in grup.
Prietenul - este rolul aparent al persoanei care este dispusa sa dea ajutor, este bine dispus si loial, dar va cere si favoruri in schimb, la un moment dat. Poate fi considerat o amentintare la adresa unitatii grupului
Dusmanul prietenos - este cel cu doua fete, sub masca prieteniei isi urmareste propriile scopuri
Omul echipei - este cel care se integreaza bine in grup, dar este extravertit pana la superficialitate si nu poate rezolva o sarcina de unul singur.
Narcisistul - nu lucreaza decat in scopuri personale si accepta doar sarcini care sa-i ofere o recompensa. Este individualist si poate fi distructiv pentru grup.
Timidul - poate fi o persoana cu adevarat timida sau o persoana care isi face din acest rol o aparenta pe care o va folosi pentru a-si atinge unele scopuri. De regula se izoleaza si nu se preocupa prea mult de scopurile grupului.
Furiosul - este rebelul grupului, cauta si produce conflicte, este foarte emotional si nu accepta regulile impuse.
Yes man-ul si no-man-ul - sunt roluri strategice pe care unii le adopta pentru a obtine anumite avantaje sau pentru a contrazice fara drept de apel anumite opinii. Yes-man-ul este cel care incearca sa faca pe plac liderului si este o persoana considerata slaba, fara personalitate.
Fara indoiala ca exista si alte clasificari cu privire la identitatea pe care si-o asuma fiecare la locul de munca, insa, in general, abordarile sunt aceleasi, iar categoriile in care se incadreaza membrii unui grup variaza pe axe de la plus la minus in ceea ce priveste fiecare manifestare si trasatura de caracter umana.
sursa : info-ghid.com
Mi-am făcut și eu un test psihologic, să văd ce iese. A ieșit ceva, dar sincer nu știu dacă e de bine sau de rău :D
RASPUNS: inclinati spre constitutia atletica. Tipul dumneavoastra de nebunie, dupa Kretschmer, ar fi epilepsia. Temperamentul dv. ar fi predominant ixiotimic (visceral), comportament flegmatic si perseverent, intrerupt uneori de explozii de violenta acumulata progresiv. Iata cum descrie comportamentul atleticilor Joseph Nuttin: "Atletii reactioneaza putin la stimuli care tind sa le distraga atentia in indeplinirea unei sarcini. Reactiile lor motrice sunt lente si greoaie. La testul Rorschach, dovedesc putina fantezie. Kretschmer a concluzionat ca exista ceva tenace, aderent, greoi si putin mobil in acest comportament: ideile reactiile si activitatile urmeaza un curs stabil si nu "decoleaza" decat dificil, ceea ce sugereaza si termenul "greoi", care exprima caracteristica dominanta a acestui temperament. In fata unui excitant, atleticul ramane impasibil, imperturbabil, cu posibilitatea de a avea reactii explozive si masive".
Ma dispera blogul asta de la un timp incoace. Nu mai am chef sa scriu nimic.
Sunt obsedat de aranjarea-n pagina. Nu mai am optiunile de "align", "justify", "font color"...Dau o spatiere intre randuri, nu percuteaza... nu mai merge nici ctrl+b...rahat...
Unde draqu au disparut?!?
Bag picioarele, nu mai scriu nimic !
Cineva sa gaseasca o rezolvare, altfel imi dau demisia...
Oare există cineva pe planeta asta care să se bucure că e bolnav?
Nu știu zău.
De vreo două săptămâni mă mânca o durere apăsătoare imediat după ficat, e o intersecție acolo, drum cu prioritate (de la buric spre ficat ) și un drum fără prioritate ( de sub ultima coastă spre șold ) . Acolo s-a petrecut un accindent grav, toți au fugit de la fața locului, așa că atunci când m-am deplasat la locul accidentului nu mai era nimeni, am găsit doar urmele. Grav de tot accidentul, pentru că durerea era chiar deranjantă, noaptea mă trezea din somn. Mai ciudat era faptul că avea oră fixă. Deci la ore 03:00 fantomele care bântuiau locul cu pricina îmi dădeau deșteptarea. Nimic nașpa în chestia asta. Mă ridicam din pat, luam laptopul, o taiam în baie și dăi pe net ( asta ca să nu trezesc lumea din casă ). Deci cam așa mi-am petrecut eu nopțile timp de două săptămâni. Eiii, dar când am fost trezit abia la ora 04:30, mi-am dat seama că ceva s-a întamplat. Așa că m-am hotărât să fac o ecografie. După anatomia mea, am crezut că e fierea. M-am impacientat. Când primești prea multe informații, te cam ia cu transpirații, mai ales dacă ești din fire prăpăstios când vine vorba de o posibilă boală. Deci e vezica biliară accidentată, asta însemnând operație... În gând auzeam doar NU, NU și NU.
Am ajuns la spital, m-am deplasat spre informații... domnișoara de acolo m-a anunțat că abia a doua zi se fac ecografii, dar să vin mai repede, că sunt bonuri limitate. Hmm.
A doua zi, Vineri 13 !
Chiar astăzi trebuie să mă duc la doctor? În ziua de vineri, data de 13? Doamne, de ce mie???
Urmările lăsate de accident nu mă lăsau în pace, teama că ar putea fi ce grav mi-a mutat curul spre spital.
La informații aceeași coană.
- Sărut mâna, aș dori și eu un număr de ordine pentru o ecografie.
- Îmi pare rau, nu mai avem.
- Am venit mai repede cu 40 minute...
- S-au dat toate cele 8...
- 8??? Cum 8? Păi eu ce fac acum.
- Reveniți luni. Și a zâmbit.
- Și dacă mor până luni? Vreți să ajungeți și voi la știrile de la ora 17? A dat din umeri și iarăși a zâmbit. Greșeală fatală. I-am lăsat toate cele 3 puli pe care le aveam la mine, cred că și acum se joacă cu ele.
Un telefon + o intervenție = o ecografie.
După trei ore de așteptare, mi-a venit și mie rândul. Cu puține emoții mi-am făcut intrarea la “cea care prezice-n monitor”.
Unde te doare? Arăt zona, îi spun că ar fi fierea... Greșit, fierea nu se află acolo !
Tiiii... no na, să vezi surprize... Și se apucă de citit : fierea e ok, ficatul ( să vezi surprize ) are dimensiune normală, splina ok, pereții lu’ nu știu cine sunt nu știu cum, revine...aaaa...da, am găsit.. rinichiul drept s-a apucat de construit o casă.
Am zâmbit. Deci nu e fierea, nu trebuie să mă operez De parcă pentru rinichi nu există operație… am ieșit fericit. Rinichiul meu s-a apucat de business, și-a deschis o carieră, produce pietre.
Acum mă hrănesc cu ceaiuri, cică trebuie să mut pietrele către “calea cea dreaptă”.
Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde mușchi.
PS: Tigaie, cu cât dai un rinichi? Așa ca prieteni? :))
Și terminăm cu un banc recent citit :D
Alo ?
- Da !
- Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ?
- Da, noi suntem !
- Cu Gogu de la cazane va rog.
Parodie dupa "Secunda în care Dumnezeu nu m-a văzut" - partea a III-a, viata in inchisoare :D
Și trec anii…
Dacă mă gândesc bine eram prea tânăr pentru a-mi pune prea multe probleme existențiale și prea naiv pentru a le rezolva.
Și totuși tinerețea e cea mai fericită perioadă a vieții unui om, lipsită de griji și plină de iluzii.
Intri în viață fără arme prea multe, dar cu un entuziasm debordant ce trece peste experiențe și prejudecăți. Muncești de nebun, dar știm că munca grea aduce rezultate în viitor ( câteodată ).
Această dulce povară, tinerețea…
Tinereţea este o boală din care toţi ne revenim.
Am cunoscut tineri plini de entuziasm, erau gălăgioși și lipsiți de inhibiții… După ceva vreme unii s-au schimbă radical, alții mai puțin, foarte puțini au rămas ca-n tinerețe.
Ce determină această schimbare?!
Să fie vicisitudinile vieții cotidiene, ghionturile primite la tot pasul, mizeria din societate? Ori poate capacitatea creierului de învățare care (este dovedit științific) se oprește la 30-35 de ani ? Ori poate toate la un loc ? La unii se manifestă mai acut această schimbare, la alții mai puțin. Oare de ce ?! Toți trec prin același proces de îndobitocire socială, încleiere a potențelor, înhibare a entuziasmului. Și atunci ce determina această schimbare inegală? Ce-i diferențiază atât de drastic pe indivizi?
Am senzația că problema nu stă în vârsta individului, ci în altceva : în mediul social, în educația primită, în gradul de cultură al fiecăruia…
Și cred că maturizarea se definitivează în momentul în care în cuplu apare un copil. Ființa asta, cu dimensiuni atât de reduse, dă peste cap toate obișnuințele epocii prepărintești. În primul zâmbet al propriului copil regășești toată fericirea de pe lume. Și atunci începi să gândești la plural. Și nu te mai arunci cu capul înainte. Apare grija zilei de mâine, vorbești la plural “ noi “, ai nevoie de stabilitate pe toate planurile. Și din aceste griji inexistente la un moment dat apare încrâncenarea, lupta zilnică. Și uite așa uneori uităm să zâmbim…
Uneori uit și eu ca trebuie să mai și zâmbesc. Are cine să-mi amintească destul de des. Îndată ce revin acasă îmi reapare zâmbetul pe față. Casa pentru mine, familia, este oaza mea, liniștea în care trebuie să mă scald în fiecare zi, locul în care îmi reîncarc bateriile. Aici îmi recapăt zâmbetul.
Oare de ce uităm să mai zâmbim, de ce uităm să mai fim tineri?
Autor: Anagramatorul de vise
Ne omoară sărăcia asta, criza mondială.
Am vrut să ne strângem la o serată dansantă, dar nu mai avem bani de cele necesare.
Locul în care am fi vrut să petrecem e la câțiva km de oraș, mai precis 12, deci avem nevoie si de benzină, nu doar de bautură. Bun !!!
Să zicem că mergem pe jos, spre locație, dar cum facem cu băutura?
Și cum povesteam cu gazda, că am face o donație de sânge, poate o să putem cumpăra un Jack, am realizat că suntem prea mulți, prea setoși.
În concluzie : Ștefan aka Tigaie, nefumator si sanatos clinic, din Copăcel, grupa sanguină B3, are 27 de ani, lucreaza la un fast-food si este dispus sa-si vanda un rinichi contra sumei de 20.000 de euro. Parintii lui nu stiu de acest lucru, dar o face pentru ca are de făcut un chef în valoare 6.000 de euro pe care nu îl poate achita altfel.
V-aș ruga să nu luați în râs acest anunț, au trecut aproape 3 săptămâni de când nu mi-am văzut prietenul, e singura noastră șansa ca să ne revedem.
Fa testul fara sa te uiti la raspuns...... nu te uita pana nu il faci,iti promit ca o sa iti placa.
1) Alege numarul tau preferat intre 1 si 9 (1,2,3,4,5,6,7,8,9)
2) Inmulteste-l cu 3
3) Aduna 3, si apoi inmulteste-l iar cu 3 (astept pana iti cauti calculatorul....)
4) Vei obtine un numar format din 2 sau 3 cifre.....
5) Aduna cifrele numarului
Scroll down ..............
Cu acest numar afla din lista de mai jos cine este MODELUL TAU IN VIATA:
1. Einstein
2. Nelson Mandela
3. Abraham Lincoln
4. Helen Keller
5. Bill Gates
6. Gandhi
7. George Clooney
8. Thomas Edison
9. Mugurel Raducanu
Stiu....
Am acest efect asupra oamenilor.... intr-o zi si tu vei putea sa ajungi ca mine.... :)
Crede asta!
P.S.: Degeaba alegi alte numere la inceput.
Sunt idolul tau, impaca-te cu ideea !!!!
