O zi din viața lui Tibi !

S.A.D.V.A (Sindromul Atentiei Deficitare la Vârsta Avansata)

Sunt alaturi de toti cei care au trecut de 40 de ani, iar cei care înca n-au trecut, sa nu râda si sa aiba speranta ca într-o buna zi vor ajunge acolo!

Cei care au trecut deja de 40 sau au aceleasi simptome sunt anuntati ca s-a descoperit diagnosticul acestei boli: S.A.D.V.A (Sindromul Atentiei Deficitare la Vârsta Avansata)
Pentru a întelege mai bine...

1.Am hotarât ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment în care tocmai am vazut corespondenta pe masa.

2..Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai întâi sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent.

3.Am pus cheile masinii pe birou, lânga scrisori si aruncându-mi ochii am vazut ca erau câteva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept pentru care am hotarât s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.

4.M-am gândit ca-i mai bine sa-l golesc întâi.. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai întelept înainte de orice sa merg la bancomatul de lânga casa si sa platesc facturile.

5.Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am îndreptat spre usa .
6.Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!

7.Trecând pe lânga masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai întâi o sa pun berea asta la frigider.

8.În drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ar fi sa le ud.

9.Pun berea pe masa din bucatarie, când, ia te uita, dau de ochelari! Îi cautam de câteva ore. Sa-i pun bine repede!

10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.

11. Au! uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, când o sa vrem sa dam drumul la Tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat în sufragerie.

12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.
13. Pun apa la plante si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o cârpa sa sterg pe jos.

14. Trecând prin hol ma gândesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.

15. Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!

16. Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi cârpa! O iau.

17. Dar dau cu ochii de cosul de gunoi plin.

18. La sfârsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la plante am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!

19. Când încerc sa înteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramâm ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!

20. Îmi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai întâi cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei.

Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.

Doua intrebari de etica.

1. Prima intrebare:
Sa presupunem ca stii o femeie insarcinata care deja are 8 copii. Trei dintre ei sunt surzi, doi sunt orbi si unul este dezechilibret mintal. Femeia are sifilis. Ai sfatui-o sa faca un avort?

2. A doua intrebare :
Este momentul alegerii presedintelui lumii si votul tau va determina cine este alesul. Iata-i pe cei trei candidati:

Candidatul A are legaturi cu politicieni corupti si crede in astrologie. A avut doua amante. Fumeaza ca o locomotiva si bea 8 pana la 10 pahare pe zi.

Candidatul B a fost concediat de doua ori, doarme pana dupa pranz, in facultate se droga si bea un sfert de litru de whisky in fiecare noapte.


Candidatul C este un medaliat si un erou de razboi. Este un vegetarian convins, consuma doar bere si asta ocazional si nu a avut nici o data legaturi extraconjugale.

Dintre acesti trei candidati, pe care l-ai alege (sincer)? Alege, nu trisa si citeste raspunsul de mai jos.















Candidatul A este Franklin D. Roosevelt .

Candidatul B este Winston Churchill.

Candidatul C este Adolf Hitler. .

Trebuie sa fii intotdeauna atent cu cei care traiesc prea ..sanatos !!!

Apropo, daca la intrebarea despre avort ai raspuns afirmativ, tocmai l-ai omorat pe Beethoven!

Reguli .

- Cu cat esti mai putin important in organigrama
firmei, cu atat ti se va simti mai mult lipsa daca
nu vii la munca. (Bill Vaughan)

- A gresi e omeneste, dar e impotriva politicii
firmei. (Anonim)


- Regula vestimentara a firmei noastre:
intotdeauna acopera-ti spatele. (Anonim)


- Stiti ce inseamna cand ati venit la biroul unde
sunteti respectat ca om; unde parerea va este
ascultata si apreciata; unde superiorii va trateaza
ca pe niste egali? Inseamna ca ati nimerit in alt
birou. (Anonim)

- Daca nu ai o slujba care iti da bataie de cap,
atunci nu ai nici o slujba. (Malcom Forbes)


- Cel care poate zambi cand lucrurile merg prost,
s-a gandit deja la cineva pe care sa dea vina.
(Arthur Bloch)


- Am remarcat ca persoanele care intarzie la munca
sunt mult mai joviale decat persoanele care le
asteapta. (E.V. Lucas )

- Un memoriu este intotdeauna scris nu pentru a-l
informa pe cel care il citeste, ci pentru a-l
proteja pe cel care l-a scris. (Dean Acheson)

- Spune-i sefului tot ce crezi despre el si
adevarul te va elibera. (Anonim)

- Un conducator nu trebuie niciodata sa se avante
prea mult inaintea trupelor sale pentru ca risca
sa fie impuscat in fund. (Senatorul american
Joseph S.Clark)


- Daca marele Columb ar fi avut o comisie de
experti, probabil ca si acum ar fi fost tot in
port. (Arthur Goldberg)

IMPOSIBIL :


Barbatul ideal e cel care, atunci cand isi gaseste
nevasta in dormitor cu amantul, spune:
-Nu va deranjati, continuati !

Amantul ideal e cel care mai poate sa continue .

Scufita Rosie - Analiza de text

Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.

Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului.

Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.

Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.

Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi mai sunt tare putini, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu, iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.

Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie.

Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si "Cei 3 purcelusi" sau "Capra cu 3 iezi" observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate
tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.

Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune copiilor asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!

Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.

Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.

Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) "elibereaza" cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii.

Asemenea inchipuiri a unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale:

"Alba ca Zapada" - auzi Alba si ea traieste in padure cu 7 barbati!

Asta da lege !

Nu mai scriu nimic, gata. Cine mai are curaj să scrie ceva dupa noua

LEGE

Ceaușescu 1980 / Băsescu 2009 - Care e diferența?

La caras.

Ahhh, frumos a tras carasul astăzi...la mine, Ionuț nu a prea avut noroc.

Lacul erau oglindă, o ceața fină se ridica de pe luciu apei ( nu Nicoleta ), și parcă simțeai foșnetul peștelui undeva în adâncime.
Locul meu era liber, nu au ajuns brașovenii. La vreo 15-20 de mal, aprope de mijlocul apei, erau 3 plante mari, cu flori, așezate în formă de triunghi. În mijlocul lor era locul meu. Scot cât de repede pot prima undiță, vrând să profit cât mai repede de potențialul balții. Nădesc cu doua, trei mâini de nadă la vreo 18 metri de mal, exact în locul pe care-l știam doar eu, papa pentru cărășeii mei. Lansez cu prima lansetă cu fir de 12, pluta medie spre mică, adâncimea fixată pe substrat, cârlig numărul 16 și 3 viermuși.
Las undița acolo și încep pregătirea celorlante + a standului întreg de pescuit ( scaun, juvelnic, suporturi pentru undite, etc ). După vreo 10 minute vine și prima trăsătură, evident și primul caras, mai mare decat palma. Deci e bine, copii sunt acasă, acum să vină și părinții.
A început să apară și alți pescari. Mai toți își întindeau sculele aiurea, ma rog, nu cunoșteau balta. Dar șanse la caras din pix, dacă nu știai unde stă carasul, adio, din bibanei, obleți și roșioare nu ieșeai.
După vreo doua ore de pescuit nu mai aveam loc în juvelnic, nu am prins chiar atât de mulți, dar erau mari.
Au început și întrebările : băiatuuuu, cu ce dai? - Viemuși.
Nu m-au crezut. Unul dintre ei chiar a ocolit balta ca să se convingă. Cu virmuși dă !
Am luat juvelnicul lui Ionuț și mi-am continuat activitatea. Frumos a mers, nu-mi mai aduc aminte de o zi atât de productivă.

Ziua de pescuit s-a încheiat. Am prins ceva carași, în orice caz, mai mulți decât Ionuț, partenerul meu de pescuit. Dacă nu există puțină rivalitate, parcă ne ducem degeaba la pești.
Ne strângem bețele și o tăiem la tren.. tren personal ( nu știu de ce îi zice “personal” – mă jur că nu dețin niciun tren ).
...nebunia din tren de la sfârșitul săptămânii mă omoară, aceeași înghesuilă, full house, plin de țărani, nu că aș avea ceva cu ei, doar ei au ceva cu apa caldă. Miros îngrozitor, găini, brânză, discuții care te rup la pula când le asculți ( involuntar )... Sătul de condițiile oferite de cei de la CFR și din lipsă de alt mijloc de deplasare, trebuie să trec cu vedere... dar mi-am făcut un obicei, las ușa deschisă și mă pun în cur pe scări. Mă apuc de numărat stâlpii de telegraf: 1, 2, 3 ......... 478 de stâlpi până acasă...
De data aceasta nu a mai venit trenul meu personal, a ajuns un tren etajat, din reflex am lăsat ușa deschisă și m-am așezat pe .... ăsta nici măcar nu are scară... deci m-am așezat pe jos, cu picioarele în exterior. Dacă mă întindeam un pic, atingeam pietrele de terasament. Nu mi-a trecut prin minte ce va urma...
Îmi număram stâlpii mei... 78, 79...acum urmează un pod... POD!!!!! Nici nu am apucat să-mi trag picioarele și pocccc, m-a pleznit exact în laba piciorului stâng. Printre dinți am anunțat tot vagonul că mi-am rupt piciorul. M-am ridicat în... genunchi.. că mai mult de atât din pix... varză tot, abia am reușit să-mi scot încălțările. Sânge, oase, nu prea multe, ce a mai rămas.
Ionuț râdea. Nici acum nu pot realiza de ce râdea... Credea că a fost vreo farsă? M-a blestemat că am prins mai mulți pești decat el? Nu știu.
Chiar dacă mă durea îngrozitor, i-am zâmbit și l-am anunțat că el mă va căra în cârcă până la spital. Lucru dus la îndeplinire cu succes.
De două ori pus piciorul în gips, o luna jumătate în repaus, o altă săptămână să învăț să merg din nou.
Și acum : a meritat tot ceea ce am pățit pentru partida de pescuit?
Vă spun eu că nu a meritat... mi-am uitat bețele-n tren :D



Fir întins!!!
Sau vorba pescarilor gay : să ți-o tragă la fund !

Secunda în care Dumnezeu nu m-a văzut

Partea a II-a





Vorbind despre mine, implicit trebuie să vorbesc și despre colegul meu de celulă, asta nu însemnă că acest lucru ar fi ceva rău. El m-a învățat să supraviețuiesc, să rămân lucid, să nu înnebunesc în acel loc negru.
Linus era închis de 15 ani, era veteran, respectat și după cum am aflat mai târziu, era de temut. În urmă cu 15 ani a omorât cu sânge rece un întreg arbore genealogic. Soția și fiica lui au fost ucise de către un narcoman, în apartamentul lor. În grija lui de a nu lăsa niciun indiciu, a incendiat tot locul. Linus nu a mai avut pe cine plânge, pe cine îmbrățișa de ramas bun... Ura lui față de cel care i-a luat de lângă el tot ce iubea mai mult a fost de nedescris, o ura infernală, satanistică.
Demonul i-a furat gândirea. Mânia nestăpânită și dorința de răzbunare au pus stăpânire pe el. Criminalul era încă în libertate, ancheta poliției se derula încet.
Informațiile legate de cel care i-a luat tot ce avea mai scump, le-a aflat singur. În cartierul se știa tot ce mișcă.

Nu a suportat primul Crăciun singur, fără familia sa. Astfel că s-a deghizat în Moş Crăciun şi, înarmat cu o armă semiautomată, s-a dus direct la locuinţa unde locuia criminalul. Ce a urmat este greu de descris, a deschis focul asupra tuturor celor 30 de persoane strânse în jurul mesei de Crăciun.
Prima sa victimă a fost o băiețel de doar opt ani, pe care la împuşcat direct în faţă. Au urmat apoi câteva rafale în direcţia celorlalţi invitaţi. O altă fetiţă de 16 ani a fost ciuruită de la spate.
După ce a descărcat aproape jumătate din încărcător în trupurile celor adunaţi în casă, Linus a incendiat casa, cu ajutorul unui cocktail Molotov, şi a ieşit pe stradă, renunţând la costumul de Moş.
A așteptat la locul crimei venirea poliţiei şi a pompierilor chemaţi de vecini.

I-am stârpit toată sămânța, acum aștept să mor, să ajung lângă ele.

După ce mi-a povestit cum a ajuns la închisoarea Supermax, parcă îmi era frică și să mă uit la el. O zi întreagă nu am mai povestit nimic.

Era noapte, nu puteam să dorm, aveam în gând doar imaginea celor de acasă, soției, fiicei...
Ce caut eu aici? M-am trezit vorbind cu voce tare...
Linus era și el treaz, s-a întors spre mine..

Bobocule, nu poți dormi?
Mãcar atât pot sã fac, sã-ți spun câteva vorbe originale.
N-o sã fie poetice.
Dar vor fi adevãrul.
Da, închisoarea te desensibilizeazã.
Dar te forțeazã și sã vezi ce e cel mai important.
Familia și loialitatea.
Pentru cã un condamnat știe cã niciuna din astea nu existã aici.
Asa cã nu fugi de ceea ce-ai devenit, criminalule.
Acceptã.
Maturizeazã-te din asta.
Si n-o sã mai pierzi din vedere niciodatã ceea ce conteazã cu adevãrat.
Ãsta e ultimul meu sfat, Dolan.
Sã-ți protejezi familia cu orice cost.
Chiar dacã ești forțat sã ucizi din nou.
Pentru cã dacã aș fi nevoit, aș rade toate planeta sã fiu din nou lângã a mea.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

sfârșitul părții a doua
Autor: Anagramatorul de vise

Răducu a sunat :D

Nu prea am obiceiul să strâng filmulețe. Dar e păcat să dau cu piciorul la astfel de stiri :))

Fotbal. Fiecare cu damblaua...

.

Dinamo se întărește ...

Acționarul formației Dinamo, Vasile Turcu, a declarat, ieri, pentru Dolanblog, că roș-albii îl vor achiziționa pe atacantul român Alexandru Tudor, acesta urmând să semneze un contract pe trei ani după ce Comisia Centrală a Arbitrilor își va da acordul pentru transferul său.

“Îl vom aduce pe Alexandru Tudor la cererea lui Mircea Rednic. Aveam nevoie de un atacant care să ne “aducă goluri”. Când am spus că avem 10-15% șanse de a câștiga acest campionat, am luat în considerare toate posibilitățile de a ne întări. Este bine ca vin jucatori care pot să suplinească absența omului de gol”, a spus Vasile Turcu.

Până în data la care Dinamo va pleca în cantonamentul de iarnă, în Ștefan cel Mare vor mai ajunge încă 3 jucători, toți fiind legitimați în prezent la Comisia Centrală a Arbitrilor.

Secunda în care Dumnezeu nu m-a văzut

Ne-am pus la somn. Cald, zăpușeală, abia am reușit să adorm...

În somnul meu chinuit am auzit gălăgie în living.

Am ridicat capul, mi-am trezit soția
- E cineva în casă!!! Mergi în dormitor la copil!
Ai grijă, a apucat să-mi zică. De sub pat am luat bâta de baseball și cu ceva puls m-am dus ca să-mi întâmpin „musafirul”. Un tip ne cotrobăia prin lucruri.

- Heeiii !!! Cu ce ocazie prin sat la noi... mi-am anunțat prezența..

A fugit spre ieșirea din casă, eu după el.. în fața casei a bagat mâna în buzunar, apoi a întors privirea spre mine... Oare ce armă are la el? Prea târziu, eram lângă el, l-am pleznit în cap. A căzut în iarba proaspăt tunsă. M-am aplecat langă el, în mână avea portofelul meu, nu era nicio arma. Apoi am realizat că nu mai mișcă. Da, era mort.

A venit poliția.

Degeaba am povestit polițiștilor ce s-a întâmplat, apoi la tribunal... pentru că nu mai eram în casă atunci când l-am lovit, pentru că nu avea nicio armă asupra lui, am fost încadrat la omor calificat.

Eu doar am vrut să-mi apăr familia.

Așa am ajuns la cea mai bine păzită închisoare. Mai dură, mai radicală decât populara Alcatraz, închisoarea Supermax are exclusivitate pe cei mai odioşi criminali ai statului. Aici nu se stă la discuţii cu “juniorii” infractori sau cu găinarii, ci doar cu cei condamnaţi la cel puţin 25 de ani de detenţie. Puşcăriaşii stau în celule câte doi, încăperea era de 2 x 2,5 m și îşi petrec 22 de ore din 24.

Aici a început coșmarul meu.

Într-o clipă, într-o fracțiune de secundă, viața mea s-a transformat într-un coșmar.

Am luat viața unui om...

Cum să regret că am vrut să-mi apăr familia?

Ideea că am să-mi petrec 22 de ore dintr-o zi singur, aproape singur, având și un coleg de celulă, mă mai liniștea, chiar nu vroiam să am contact cu infractorii din inchisoare. Locul meu nu era aici.

Afară, soția se lupta pentru a mă scoate din infernul în care am intrat. Speram cu toții, ea, eu, avocatul meu, că se va ajunge la decizia corectă. Încă strigam ca din gură de șarpe că hotarârea judecătorească este greșită, eronată, un exces de zel...

Aici ești doar un condamnat, obișnuiește-te cu gândul, altfel o să înnebunești. Ești un nimic, reprezinți un nimic, până în clipa în care ai să ieși pe poartă... dacă nu ai să mori între timp... Încă îmi răsună-n minte vorbele cu care am fost întâmpinat de colegul meu de cameră.

................................................................................................................................................

sfârșitul primei părți

Autor: Anagramatorul de vise

Și pe mine mă știe lumea...