Dacă nu mă înșel, prin anul 2006 s-a evidențiat prezența pentru prima dată în România a unei reprezentante a sexului frumos, pe un ring de Local Kombat.
– GREȘIT –
În anul 1991,în Valea Stanciului, într-un sat uitat de lume, numit Rodbav, într-o casă la margine de uliță, o luptătoare aștepta în umbră, în anonimat, prima provocare... În vara respectivă, ghinionul m-a adus în ipostaza de a lupta cu ea, eu tânăr, nepregătit, dar imprevizibil, ea cu ani grei in spate, ani plini de antrenamente, de sudoare...
The beginning
În vara respectivului an, adică 1991, prin mai toate satele, precum și orașele din România, circulau în zeci de tiruri, celebrele ajutoare din străinătate. Bunica mea, că ea este celebra luptătoare de K1, nu știu prin ce circumstanțe s-a înfrățit cu nu știu ce sat din Franța, repet, ea s-a înfrățit cu satul respectiv, nu satele între ele. Toate bune și frumoase. În așteptarea celebrului tir + cetațenii respectivi, în casă au început demersurile necesare...
Deci ”afacerea” era a bunicii. Noi ne-am nimerit în toiul acțiunii aduși de părinți pentru vacanța de vară, asta e varianta auzită prin popor, varianta parinților – ne scăpăm de puradei, varianta noastră – LIBERTATE.
Plini de energie, am scos cortul cel mare ( dormitor, sufragerie, terasă), o minunăție, o adevărată plăcere, facem ce vrem, au plecat părinții... cine s-a gândit o clipă la ființa delicată, blândă, suavă, cu acel chip plăpând – asta e din povești – intitulată bunică. Nici nu apucăm să mișcăm un deget și auzim un glas de bariton:
- mă copii, ce faceți, ce umblați la cort ?.
- îl montăm, să se aerisească...
- nu aveți ce căuta la el, nu e al vostru !
- cum nu, e a lui tata, deci și al nostru..
- nu e al vostru, e al lui, așa că nu umblați la el...
Ea nu și nu, am încercat să ne continuăm munca, dar ți-ai găsit, baba, că nu mai era nicio bunică prin preajmă, a luat o țeavă de la cort și zbang după noi... cu mine nu i-a mers, fiind mai mare, dar a cautat răzbunarea cruntă, pentru impertinența de-a o contrazice, cu fratele mai mic... el țuști în casă, în pat, cu picioarele la deal, modalitatea cea mai ușoară de-a se proteja...baba după el, eu după babă...
- ho femeie, te-ai țăcănit, ce ai cu noi, trânti-l-ar de cort...
Din dorința de a demonstra cine e stăpânul în casă, cred că a uitat că ea e bunica, noi nepoții ... I-am luat țeava din mână, încercând să aplanez conflictul, dar ți-ai găsit, cine-o mai oprește pe K1... Ne mai având obiectul contondent, confiscat de noi, a plecat să aducă altul. Nici cu făcălețul nu i-a reușit... purtată de spiritul anului respectiv, anul dragonului în zodiacul Chinezesc, a trecut la lupta corp la corp.. A încercat ceva fixare la gât, am reușit să-i imobilezez amândoua mâinile..am zis că ne oprim aici, dar NU, baba mai avea resurse... i-am văzut piciorul drept că dă să plece de la pământ - asta e nebuna, vrea să-mi dea cu genunchiul în coaie – noroc că baba era la relanty, se deplasa cu viteză unei furnici la – 10, am reușit să blochez lovitura fulgerătoare apărută de nicăieri. Bun, încă o țineam de mâini, eram în expectativă – Cu ce mai vine?!? Ultima soluție aleasă de ea, m-a luat pe nepregătite, a încercat un cap in gura ( lovitură nepermisă in K1 , de aici și surprinderea mea). Deci baba trișează...m-am îndreptat de spate, m-am ridicat pe vârfurile picioarelor, am zâmbit și am acceptat lovitura ei, problema a fost ca nu avea înalțimea necesară, așa că a reușit să mă lovească doar în piept...fapt care a dus la debaraserea ochelarilor de pe nas – obiect indispensabil pentru ea... Plină de nervi sau ciudă, a dispărut să aducă alt obiect contondent. Am încuiat ușa la cameră în speranța că se va liniști, când a revenit, fiind fără ochelari, s-a împiedecat de pragul de la ușă și a dat cu măna’n geam...s-a taiat rău, m-am speriat, am vrut să o ajut, să-i ofer primul ajutor, dar am primit o replică scurtă ati vrut să mă omorâți ... am zis – da, e clar, ești dusă... te-am bătut la K1 cu tot cu deashibaraiu’ tău.
S-a curățat, și-a pansat mâna ( pumnul ) și-a învelit mâna într-un prosop de PLAJĂ și-a plecat prin sat... Noi ne-am terminat de montat cortul, că am avut liniște.
Seara am ieșit pe ulița, așa cum se face la sat... deci toata lumea se uita ciudat la noi... bă, ce au ăștia cu noi...
Am reușit să avansăm cu brio până pe la jumătatea satului...aici ne-a oprit o cumatră care ne-a apostrofat – ce ati avut mă copii cu bunica, de ce-ați vrut să-i dați în cap să-i luați casa? E cu Ferească Dumnezeu... ce treabă avea casa în conflictul de mai sus???
Morala :
Dacă/ Până ajung francezii la tine, s-ar putea să rămâi fără casă .
