Hmmm

Oare există cineva pe planeta asta care să se bucure că e bolnav?
Nu știu zău.
De vreo două săptămâni mă mânca o durere apăsătoare imediat după ficat, e o intersecție acolo, drum cu prioritate (de la buric spre ficat ) și un drum fără prioritate ( de sub ultima coastă spre șold ) . Acolo s-a petrecut un accindent grav, toți au fugit de la fața locului, așa că atunci când m-am deplasat la locul accidentului nu mai era nimeni, am găsit doar urmele. Grav de tot accidentul, pentru că durerea era chiar deranjantă, noaptea mă trezea din somn. Mai ciudat era faptul că avea oră fixă. Deci la ore 03:00 fantomele care bântuiau locul cu pricina îmi dădeau deșteptarea. Nimic nașpa în chestia asta. Mă ridicam din pat, luam laptopul, o taiam în baie și dăi pe net ( asta ca să nu trezesc lumea din casă ). Deci cam așa mi-am petrecut eu nopțile timp de două săptămâni. Eiii, dar când am fost trezit abia la ora 04:30, mi-am dat seama că ceva s-a întamplat. Așa că m-am hotărât să fac o ecografie. După anatomia mea, am crezut că e fierea. M-am impacientat. Când primești prea multe informații, te cam ia cu transpirații, mai ales dacă ești din fire prăpăstios când vine vorba de o posibilă boală. Deci e vezica biliară accidentată, asta însemnând operație... În gând auzeam doar NU, NU și NU.
Am ajuns la spital, m-am deplasat spre informații... domnișoara de acolo m-a anunțat că abia a doua zi se fac ecografii, dar să vin mai repede, că sunt bonuri limitate. Hmm.
A doua zi, Vineri 13 !
Chiar astăzi trebuie să mă duc la doctor? În ziua de vineri, data de 13? Doamne, de ce mie???
Urmările lăsate de accident nu mă lăsau în pace, teama că ar putea fi ce grav mi-a mutat curul spre spital.
La informații aceeași coană.
- Sărut mâna, aș dori și eu un număr de ordine pentru o ecografie.
- Îmi pare rau, nu mai avem.
- Am venit mai repede cu 40 minute...
- S-au dat toate cele 8...
- 8??? Cum 8? Păi eu ce fac acum.
- Reveniți luni. Și a zâmbit.
- Și dacă mor până luni? Vreți să ajungeți și voi la știrile de la ora 17? A dat din umeri și iarăși a zâmbit. Greșeală fatală. I-am lăsat toate cele 3 puli pe care le aveam la mine, cred că și acum se joacă cu ele.
Un telefon + o intervenție = o ecografie.
După trei ore de așteptare, mi-a venit și mie rândul. Cu puține emoții mi-am făcut intrarea la “cea care prezice-n monitor”.
Unde te doare? Arăt zona, îi spun că ar fi fierea... Greșit, fierea nu se află acolo !
Tiiii... no na, să vezi surprize... Și se apucă de citit : fierea e ok, ficatul ( să vezi surprize ) are dimensiune normală, splina ok, pereții lu’ nu știu cine sunt nu știu cum, revine...aaaa...da, am găsit.. rinichiul drept s-a apucat de construit o casă.
Am zâmbit. Deci nu e fierea, nu trebuie să mă operez  De parcă pentru rinichi nu există operație… am ieșit fericit. Rinichiul meu s-a apucat de business, și-a deschis o carieră, produce pietre.
Acum mă hrănesc cu ceaiuri, cică trebuie să mut pietrele către “calea cea dreaptă”.
Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde mușchi.

PS: Tigaie, cu cât dai un rinichi? Așa ca prieteni? :))

Și terminăm cu un banc recent citit :D
Alo ?
- Da !
- Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ?
- Da, noi suntem !
- Cu Gogu de la cazane va rog.