Fotbal

Dialogurile între femei şi bărbaţi în timpul meciurlilor de fotbal sînt mai mult decît spumoase. Microbiştii au fost invitaţi să reproducă replicile cele mai amuzante pe care le-au primit de la neveste sau de la prietene. S-au adunat peste 300 de mesaje, care de care mai haioase, de la "abonamentul la Boom e 8 euro? O să-l ai cînd o să fim plătiţi în euro!" pînă la "ai tăi or să fie eliminaţi, nu te mai agita aşa", la 2-0 pentru Steaua în returul cu Middlesbrough.
Mama către mine: "Parcă eşti apucat. Vineri te uiţi de plictiseală la meci, sîmbătă că joacă nu ştiu cine, duminică e iar meci şi joacă altcineva. După asta, luni, marţi şi miercuri comentezi cu frati-tu toate fazele. De joi începi să faci planuri pentru vineri. Voi nu aveţi de învăţat?"
oricare

Ea: "Iar s-au schimbat porţile? Mamă, ce mă enervează cînd fac asta!"

I-am zis soţiei: "Uite, în etapa a doua mă încurci. Vrei să mergem la maică-ta şi băieţii joacă la Mioveni". Ea: "Atunci o să o mut pe mama la Mioveni"

Soţia mea: "De ce nu îl dă Becali afară pe Neşu? Ăştia nu văd ce păr are în cap?"

Ea: "Ai mai văzut meciul ăsta, nu?". Eu: "Nu, că e în direct". Ea: "Ba l-ai mai văzut! Uite, Dică are tot tricoul ăla".

Liverpool-Inter, minutul 80. Eu: "Forza ragazzi! Încă puţin şi ieşim bine din coşmarul ăsta!" Ea: "Cine îl tunde oare pe Chivu?".

Cristina către mine: "De ce te uiţi şi la campionatul nostru? Ăştia aleargă mai încet decît ăia din străinătate"

Pe stadion. După vreo 25 de minute din joc, ea: "Ce verde e terenul!". Soţia, tot la un meci pe stadion: "De ce nu comentează nimeni meciul?!"

Jucau Barca şi Liverpool. Belamy dă gol, Valdes scoate mingea din poartă, revine un jucător al englezilor şi o trimite iar în plasă. Prietena: "Se pun două goluri?"

Ea: "Cînd e publicitate dai pe Acasă?"

Prietena: "La ce echipă joacă Doroftei? La Dinamo, nu?"

"De ce te uiţi la Dinamo-Rapid dacă tu ţii cu Steaua?"

La "sfertul" din Cupa UEFA Steaua - Rapid, întrebarea ei: "Dar de ce nu sînt şi ăştia patrioţi să facă egal, să se califice amîndouă echipele?"

Era un teren cu mocirlă şi ea mă-ntreabă: "Cum pot juca aşa murdari?"

Villarreal - Fiorentina. Îl vede pe Mutu şi mă întreabă mirată: "Da' Mutu nu joacă la România?"

Cea mai tare am auzit-o de mult pe o terasa. Ea: "Dacă ştia că vine aşa de tare mingea, portarul ăla de ce nu s-a ferit? Eu cred că avea timp"

Sora mea, tot auzind în timpul meciului "arbitrul i-a dat , arbitrul i-a dat cartonaş roşu", mă întreabă: "Auzi, dar cîte cartonaşe are arbitrul ăsta la el?"

Mama către mine: "Sper să nu mor cînd are UTA meci, că tu amîni înmormîntarea!"

Cînd Nuova Guardia îi cerea lui Giovanni Becali demisia, o prietenă bună m-a întrebat: "De ce vrei să plece Giovanni ăsta? Nu joacă bine?"

La 1-0, Craiova-Dinamo, "Hai, că ai văzut destul!"

Dupa a saptea infrangere consecutiva a lui Dinamo prietena m-a intrebat: "de ce nu joaca amatorii cu amatorii si echipele profesioniste cu echipele profesioniste?"


Sursa gsp.ro

Generalul Antonescu, ce vremuri !!!

HOLOCAUST

1942, iulie 6. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Presedintiei Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar rezultatele evacuãrii nomazilor în perioada 1 iunie - 5 iulie 1942.

1942, iulie 8. Rezumat pentru evacuarea nomazilor în Transnistria.

1942, iulie 9. Ministerul Afacerilor Interne cere Prefecturilor de judete ca rromii muncitori agricoli, utili productiei agricole, sã nu fie deportati.

1942, iulie 13. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Presedintiei Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar rezultatele evacuãrii nomazilor în perioada 1 iunie - 11 iulie 1942.

1942, iulie 15. Directia Generalã a Politiei cere ca rromii nomazi refugiati din Transilvania de Nord sã fie retrimisi peste granitã.

1942, iulie 20. Ion Antonescu cere sã i se raporteze, la fiecare douã sãptãmîni, situatia evacuãrii rromilor nomazi si a celor fãrã meserii sau infractori.

1942, iulie 21. Cabinetul Militar al Presedintiei Consiliului de Ministri cere Inspectoratului general al Jandarmeriei sã grãbeascã ritmul evacuãrilor, urmînd a fi deportati si rromii stabili, dar cu cei cu cazier si fãrã ocupatii.

1942, iulie 21. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Presedintiei Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar rezultatele evacuãrii nomazilor în perioada 1 iunie - 18 iulie 1942.

1942, iulie 22. Ministerul Afacerilor Interne cere Directiei Generale a Politiei sã dispunã verificarea listelor cu rromii stabili din orase, socotiti periculosi, pentru a se permite tratarea separatã a celor mobilizati si mobilizabili de cei nemobilizabili, ultimii urmînd a fi evacuati în Transnistria sau internati în lagãrele din tarã, începînd cu 1 august 1942.

1942, iulie 25. Directia Generalã a Politiei ordonã Inspectoratelor Regionale de Politie întocmirea listelor cu rromii stabili din orase, pentru a se permite tratarea separatã a acestora.

1942, iulie 25. Telegramã prin care I.G.J. ordonã tuturor unitãtilor de jandarmi sã pregãteascã evacuarea rromilor stabili, prin trimiterea la I.G.J. a tabelelor nominale si numerice.

1942, iulie 27. Inspectoratul de Jandarmi Bucuresti comunicã Inspectoratului General al Jandarmerie situatia rromilor nomazi de pe raza sa de actiune si recomandã ca rudarii, utili agriculturii, sã nu fie evacuati.

1942, iulie 28. Referat al Inspectoratului General al Jandarmeriei privitor la situatia nomazilor din Inspectoratul de Jandarmi Bucuresti.

1942, iulie, 30. Inspectoratului General al Jandarmeriei cere Inspectoratului de Jandarmi Bucuresti sã finalizeze evacuarea nomazilor pînã la 10 august 1942.

1942, iulie 31. Ordinul circular nr.38500 al Inspectoratului General al Jandarmeriei cãtre Inspectorate si Legiuni, cerînd ca pînã la 15 august 1942 sã nu mai rãmînã nici un nomad în tarã; se decide organizarea de razii.

1942, iulie 31. Notã telefonicã prin care Inspectoratul General al Jandarmeriei este înstiintat de dorinta Marelui Stat Major de a fi informat cu privire la soarta nomazilor înrolati ale cãror familii fuseserã evacuate.

1942, iulie. Raport informativ al Legiunii de Jandarmi Balta privitor si la rromi.

1942, august 3. Ion Antonescu solicitã ca la fiecare douã sãptãmîni sã i se prezinte situatia evacuãrii rromilor nomazi si stabili, dar considerati periculosi.

1942, august 4. Inspectoratul General al Jandarmeriei, constatînd diferente între numãrul rromilor recenzati la 25 mai 1942 si cel propus de unele Legiuni pentru evacuare, solicitã revederea listelor.

1942, august 4. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Presedintiei Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar rezultatele evacuãrii nomazilor în perioada 1 iunie - 1 august 1942.

1942, august 5. Legiunea de Jandarmi Bucuresti ordonã posturilor din subordine sã se pregãteascã pentru organizarea de razii, în scopul prinderii si a rromilor nomazi sustrasi evacuãrii.
1942, august 6. Explicã Inspectoratului General al Jandarmeriei motivele ce au fãcut sã existe diferente între numãrul rromilor recenzati în mai si iulie 1942.

1942, august 7. Rezumat al evacuãrii rromilor nomazi, pînã la 4 august 1942.

1942, august 8. Politia de frontierã Grigore Ghica Vodã raporteazã asupra sosirii la frontierã, din Polonia, a 9 familii de rromi nomazi, originari din România.

1942, august 8. Directia Genralã a Politiei ordonã Postului de frontierã Grigore Ghica Vodã ca familiile de nomazi provenind din Polonia sã fie si ele evacuate în Transnistria.

1942, august 15. Inspectoratul General al Jandarmeriei ordonã Inspectoratului de Jandarmi Chisinãu ca evacuarea nomazilor sã fie terminatã în sãptãmîna 10 - 16 august 1942.

1942, august 11. Inspectoratul General al Jandarmeriei ordonã Inspectoratului de Jandarmi Transnistria ca evacuarea nomazilor sã fie terminatã în sãptãmîna 10 - 16 august 1942.

1942, august 11. Referat al Inspectoratului General al Jandarmeriei asupra numãrului mare de rromi propus de cãtre Legiuni pentru evacuare.

1942, august 13. Ministerul Afacerilor Interne aduce la cunostinta Inspectoratului General al Jandarmeriei continutul ordinului Armatei a IV-a, prin care se cerea utilizarea unui singur punct de trecere a rromilor în Transnistria.

1942, august 15. Buletin informativ pentru Transnistria în perioada 15 iulie - 15 august 1942.

1942, august, 15. Directia Generalã a Politiei ordonã Inspectoratelor Regionale de Politie ca din tabelele cu rromi vãzuti ca fiind periculosi sã fie scosi mobilizabilii si familiile lor.

1942, august 18. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Ministerului Afacerilor Interne cã rromii nenomazi vor fi evacuati prin Tighina, conform propunerii Armatei a IV-a

1942, august 19. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã Presedintiei Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar rezultatele evacuãrii nomazilor în perioada 1 iunie 16 august 1942.

1942, august 20. Inspectoratul de Jandarmi Constanta comunicã Inspectoratului General al Jandarmeriei despre o situatie confuzã cînd un grup de rromi stabili au fost propusi spre evacuare ca nomazi.

1942, august 20. Inspectoratul General al Jandarmeriei solicitã Ministerului Afacerilor Interne sã dispunã asupra unor mãsuri menite sã eficientizeze evacuarea rromilor nenomazi.

1942, august 24. Inspectoratul General al Jandarmeriei propune Marelui Stat Major ca rromii nomazi înrolati sã fie eliminati din evidentele militare.

1942, august 25. Presedintia Consiliului de Ministri - Cabinetul Militar înstiinteazã Inspectoratul Genral al Jandarmeriei de decizia lui Ion Antonescu de a se începe evacuarea rromilor nenomazi considerati ca fiind periculosi.

1942, august 25. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicã unitãtilor din subordine dispozitiile lui Ion Antonescu care îi privesc si pe rromii nomazi si stabili, cerîndu-se deportarea lor, pînã la 1 noiembrie 1942.

1924, august 26. Inspectoratul General al Jandarmeriei dã dispozitie Legiunii de jandarmi Bucuresti asupra felului în care se va efectua evacuarea rromilor stabili si nemobilizabili, considerati a fi periculosi.

1942, august 27. Inspectoratul General al Jandarmeriei dã dispozitiie Inspectoratelor Regionale de Jandarmi sã se pregãteascã pentru evacuarea rromilor stabili, nemobolizabili.

1942, august 31. Inspectoratul General al Jandarmeriei ordonã Inspectoratului de Jandarmi Transnistria sã se pregãteascã pentru primirea rromilor stabili, nemobilizabili, considerati a fi periculosi.

1942, august 31. Inspectoratul General al Jandarmeriei dã Directiei Generale a Politiei relatii asupra planificatei evacuãri, cerînd sã se punã la dispozitia Legiunilor de Jandarmi rromii stabili si nemobilizabili, considerati a fi periculosi.

1942, septembrie 1. Inspectoratul General al Jandarmeriei dispune asupra felului în care se va efectua evacuarea rromilor stabili, nemobilizabili, considerati a fi periculosi, ordonînd unitãtilor din subordine sã pregãteascã operatiunea.

1942, septembrie 1. Inspectoratul General al Jandarmeriei ordonã Legiunii de Jandarmi Bucuresti sã efectueze evacuarea rromilor stabili de pe raza Legiunii

1942 septembrie. Nota a Inspectoratului General al Jandarmeriei privitoare la evacuarea rromilor stabili

1942 septembrie 3. Inspectoratul General al Jandarmeriei comunica Inspectoratului de Jandarmi Transnistria orarul trenurilor prin care urmau sa fie evacuati rromii stabili începînd cu 12 septembrie 1942, ordonîndu-se sa fie luate masuri pentru primirea acestora.

1942, septembrie 3. Inspectoratul Regional de Politie Iasi ordonã Politiei Bacãu sã pregãteascã evacuarea rromilor stabili, nemobilizabili, considerati a fi periculosi, conform prevederilor.

1942, septembrie 3. Inspectoratul de Jandarmi Bucuresti comunica maiorului Stanescu Gheorghe din Legiunea de Jandarmi Bucuresti ca a fost numit ofiter de control pentru trenul E.4 (Pitesti - Tighina) fiind însarcinat cu supravegherea modului în care vor fi evacuati rromii conform instructiunilor anexate.

1942 septembrie 4. Presedintia Consiliului de Ministri dispune asupra modului în care se va efectua preluarea bunurilor confiscate rromilor.

1942, septembrie 6. Inspectoratul General al Jandarmeriei ordonã unitãtilor din subordine ca, dupã ispãsirea pedepsei, detinutii rromi sã fie evacuati în Transnistria.

Scrisoare catre Redactie

Nu stiu de ce mi-a scris mie, dar...

Ma numesc Ionut V. Si am o problema mare...
sunt un mare prost. Am inceput sa fac laba din a 5-a, acum am aproape 19 ani si nu stiu cum sa ma mai scap de ea. Am incercat de zeci de ori sa ma las dar degeaba. De cate ori am incercat tot de atatea ori m-am apucat iar . Simt ca nu mai am control. De vreo doi ani sunt intr-o depresie continua....din cauza ca m-am masturbat in exces si asta a dus la altele...insomnii, stari de confuzie... am ajuns in asa hal ca nu mai stiu nici cine sunt.... parca as fi drogat. Parca nu mai sunt constient de ce se intampla in jurul meu. M-am distrus cu mana mea (la propriu). Oare o sa mai fiu vreodata cum eram inainte? Habar n-am. Niciodata nu am renuntat la laba mai mult de o sapt-doua. Ce pot sa fac... cum sa fac sa renunt? De fiecare data cand zic ca ma las stau vreo doua zile linistit dupa care incepe sa mi se deruleze in minte craci, p**de , cururi , tate si toate alea... Parca sunt un animal.... Nu ma obsedeaza sexul dar am ajuns sa fiu dependent de laba. Azi e 29 decembrie 2007. O data cu anul ce va veni vreau sa incerc inca o data sa ma las. Si de data asta o sa ma las si nu o sa ma mai apuc vreodata.

Doar cei care au reusit sa se lase de "meserie", sunt rugati sa comenteze :))

Gustul unui blowjob fortat

Preşedintele tuturor şmecherilor

Te-am intilnit in clasa a doua, cand mi-ai cotrobait in ghiozdan dupa sandvis. Mi-ai bolborosit că ti-e foame, morfolind gustarea mea pentru recreatia mare. Mi-ai rupt camasa cand am incercat sa-mi iau inapoi ce-mi apartinea. Ai plecat razand de umilinta mea. As fi vrut sa-ti sparg fata, dar nu stiam sa fiu ca tine.

Ne-am revazut mereu de-atunci. Ti-au placut cartile mele, bune de aruncat peste gard, bicicleta, buna de luat cu orele pentru o plimbare pan-la colt si-napoi, fisele de trei lei din buzunarele mele, locul meu de pescuit, scaunul din cinematograf, tigarile, cate o bricheta mai misto - si, in general, tot ce-ai crezut ca ai dreptul sa iei fara incuviintare.

Eu, unul, un bleg, invatat de tata sa nu ma iau la bataie, sa nu fac scandal, sa nu fiu nesimtit, sa las de la mine. "Nimeni nu mosteneste pamantul, baiete". I-am mai incalcat porunca, recunosc. O data ti-am rupt o mana (asta s-a lăsat cu un 8 la purtare), altadata ti-am dat borsul (asta s-a lasat cu o morala in fata clasei). Tu, drept raspuns, mi-ai spart buza, mi-ai crapat capul cu o caramida, mi-ai mutat falca din loc si mi-ai taiat de mai multe ori rasuflarea cu cate un picior bine plasat in plex. Scorul intalnirilor noastre: pana acum m-ai batut de mi-au mers fulgii, si-acum suntem deja in repriza a doua.

Sa fiu cinstit pana la capat: n-ai fost mereu violent. Adica mitocania, nesimtirea, jegosenia ta nu sunt insotite mereu de o argumentatie fizica transanta. Cand te bagi in fata mea la o coada, nu bati pe nimeni. Cand imi tai fata in trafic cu gipanul, cel mult imi tragi o flegma cu saorma pe parbriz - si nu ma iei la bataie decat dacă am obraznicia sa răspund. Cand iti iei o stampila peste rand, dai spaga, nu palme. Cand iti tragi banu' gros de la stat, facand din leafa ta de bugetar bacsis pentru frizer, taci ca porcu-n papusoi. Tipi numai in autobuz, cand te-apuc de incheietura, exact cand imi tai geanta. Stiu ca daca ti-ai rupe piciorul cand mi-ai sparge casa, m-ai da in judecata pentru ca nu te-am avertizat ca e podeaua uda. Pentru ca de fiecare data cand esti prins, ai acea smecherie instinctiva, de a racni din bojoci "hotul!". Orice om cinstit s-ar inrosi, macar, ar fi o clipa descumpanit, macar, poate ar tacea, vinovat... Tu nu, tu te scoti din orice, oricum, cu tupeu. Sarlatanule, impostorule, ce smecher esti!

Stim impreuna ca tu nu patesti nimic, niciodata. Mi se pare corect. Tu esti smecher, eu nu. De altfel, asa te-am recunoscut de fiecare data, sub multiplele tale deghizari: "Ia tipa, ma, ce-o sa faci? Ia cheama militia ma, ce-o sa fie? Ia fa scandal, ma, ce-o sa se-ntample?". Pai, tu stii mai bine, ai dreptate: pot sa tip cat vreau, sa chem politia, sa te dau in judecata, sa scriu la ziar, sa-mi dau foc in piata publica. Nu se-ntampla nimic, pentru ca tu esti cel mai smecher.

Stiam eu c-o să ai succes in viata. Mai putină munca, oleaca de invarteala, un sis in spatele prietenului, taman cand ii spuneai ca-i cel mai bun, o semnatura neguroasa din tinerete pierduta la maturitate, un contract grasun ici, o casuta colo, galagie maxima cand e de abatut atentia, pas-pas cand e cate o tocmeală cu fereala, vorb-aia, iuteala de mana si nebagare de seama, una are, alta n-are, unde-i aia marcatoare.

Dar asa mare... Asa de mare nu-mi inchipuiam ca vei creste. Atat de mare incat intuneci orizontul, slavit padisah al tuturor smecheriilor! Unde calci tu, se sfarma cinstea-n mii farame, unde te culci tu, se umfla functiile-n stat, unde respiri tu, se-mbata dantuind poporul!

Cat despre mine, comandante, afla ca raman acelasi bleg mioritic caruia i-ai smanglit sendviciul, mereu umilit de smecheri. Cu sinceritate iti spun ca, in timp ce tu infuleci ce-ai furat, incerc si eu sa-ti mestec minciunile dar, oricat m-as stradui, nu pot inghiti ce-mi oferi.

Nu stiu cum dracu', dar nu-mi provoci in schimb decat un scuipat.

sursa am uitat-o

E bine sa ai prietenã, gajicã – bunã ?

Amintiri de la mare.

In gasca mare ne deplasam cu o viteza imperiala catre mare, cu un tren Personal, care iti creaza impresia ca marea e la capatul celalalt al lumii…dorinta arzatoare de distractie, te face sa treci peste aceste detalii, mult prea insignifiante.

In gasca la noi, aveam doua prietene, aratau super bine, dar nu pentru noi, noi eram pentru ele doar prieteni, ma rog, nu era o problema, doar mergeam la mare si stiti si voi cat de “vaste sunt resursele la mare”… in fine, povestea se rezuma doar la ce poate face o gajica intr-o relatie si consecintele acesteia..

Una dintre ele, Andreea V., avea o problema mare, nu suporta o relatie mai lunga de 24 de ore, doar era la mare, avea de unde, ea cauta sa mearga din “bine” in “si mai bine”. A agatat un tip sau tipul pe ea, au povestit, au iesit la un suc, seara au fost in disco, iar mai apoi, la el la vila…detalii legate de ce a urmat dupa ce s-a stins becul nu va pot da, dar aveti imaginatie si voi… spre dimineata, Andreea mea, l-a anuntat pe tip ca relatia lor se opreste aici, totul s-a terminat…tipul ofensat de noua stire, de timpul pierdut, sentimentele, banii aruncati…a avut o reactie de moment, stupida poate, poate nu – a scos-o pe Andreea mea afara, desculta, bine macar ca avea ceva haine pe ea…

Eiiii, de aici incep aventurile…ea contrariata, chiar socata la reactia tipului, a venit intr-o fuga sa se planga bunei sale prietene si colege de camera…in urma discutiilor au ajus la concluzia ca tipul trebuia pedepsit. De catre cine? Normal, de catre noi, prietenii lor. Amanuntele, micile detalii legate de persoana lui, au fost date uitarii, nu stiam cine e, “cat e”, e doar el ?… Au venit in “discoteca” ( amenajata pe un teren de handbal; noi nu cheltuiam banii pe prostii, nu ne mai ramaneau de bere si tigari ) , ne-au anuntat cu lacrimi in ochi, ca un tip a avut curajul si impertinenta sa o lase pe Andreea fara pantofi. Plini de alcool, plini de curaj si vitejie, am perindat catre vila inculpatului…aici o liniste apasatoare, cativa copii, cateva mamici, cine le-a bagat in seama, noi venisem dupa pantofii Andreei. Tipul lipsea, camera lui era inchisa…ce e de facut? Ar trebui sa vina el cu incaltariile, ne tot plimbam noi… Dar cum? In ochi, mi-au sarit ( aici trebuie folosite ghilimelele, pentru a se vedea ca e la figurat? ) o pereche de adidasi, superbi – la vremea aceea - Adidas Torshion – pac proba, tac buni, pac ciao – si dusi am fost. Am adapostit prada in camera mea, cu gandul “ce misto daca nu ar mai veni ala” si am taiat-o spre discoteca.. Din nou ne crizam pe terenul de handbal, de fapt o discoteca beton, doar era in aer liber, unde puteai ragai linistit de la bere, fara sa fi deranjat de sonorizare.. Au aparut si gajicile noastre, de data aceasta speriate rau, fara gand de distractie…”Haideti ca a venit ala dupa adidasi si face scandal”…Noi eram sase baieti, mari si tari. Cine nu e ninja dupa cinci beri?

Am luat-o la pas marunt catre casutele noastre, acolo unde ne adaposteam oboseala si bagajele. In fata noastra un “nor de oameni”, un grup cu care puteai incepe o Revolutie, urma acelasi traseu, ca si al nostru…” Cine sunt astia frate? ”. Andreea ne anunta ca e respectivul, impreuna cu prietenii lui. “Si nu-s prea multi?” zic… Andreea, senina, calma’n glas, ne spune “ E echipa de Rugby din Iasi” ( exact orasul, nu’l mai stiu, tot ce am retinut, atunci pe moment, e ca sunt moldoveni ). ” Echipa de Rugby din WHATTTT? Alt gagiu nu-ti puteai gasi? Si rugbyst si moldovean pe deasupra, combinatie mortala, nici Dumnezeu nu a stiut ca se poate crea asa ceva… O intalnire era inevitabila, asa ca am preferat sa nu o mai amanam, acum aveam curaj, bausem cinci beri. Am fugit, ca sa ajungem inaintea lor, macar din spate sa nu ne loveasca cineva, am ajuns, au ajuns si ei, s-a trecut la tatonarea terenului, cunoasterea adversarului – toate aceste strategii erau aplicate de ei, noi nu aveam nevoie de informatii, stiam ca suntem morti :) In cateva secunde s-a trecut la atac, prima care si-a luat-o a fost Andreea, care inca mai avea curaj, spre deosebire de noi ( ciudat, ea nu bause bere ) si care urla cat o tinea gura “da-i daca ai curaj”, nu mai stiu cat a “dormit”, nici macar nu aveam timp sa vedem de ea, pentru ca urmam noi, cei care au luat adidasii :) si-n special eu…m-am retras in spatele ariergardei, cu o rapiditate iesita din comun, din comunul fricii… si am luat cele doua nunchakuri, productie proprie, pepiniera personala, unul pentru mine, celalalt pentru un bun prieten, mare cunoscator in ale artei…Primul rugbyst a “atacat” vertiginos maxilarul victimei pe care o ochise, prietenul meu a cazut urat si nici nu a mai stiut nimic din tot toiul actiunii, detaliile ulterioare fiind de prisos. In aceeasi secunda, noi, cei doi, dotati cu celebrele nunchakuri l-am altoit pe respectivul drept in frunte…Ati vazut cum cade vitelul la taiere? Asa a cazut si el. Panica in randul rugbystilor, cerc mare’n jurul nostru, pe scarile cabanutei noastre zaceau cele doua victime, scorul era de 1 – 1, pentru ei ( erau mai multi )…”Cu ce-au dat?”, “ A fost cutit?” Armele care am crezut ca ne sunt fidele noua, proprietariilor, au cedat, unul s-a rupt din lant, iar cel de la mine arata ca un cerc – linie curba – punct – zig zag . Nu mai aveam nimic, nici de zis, nici de dat…

Bunul Dumnezeu, Facatorul de Minuni, i-a dat mintea cea din urma, celui mai in varsta dintre sportivi…” Şi faşem aişi, ne şertãm din prişina la o fufã ?” Pacea a fost asigurata, linistea s-a instaurat, niciunul nu mai aveam vreo bere’n noi….

Adidasii au fost returnati proprietarului – cu cele mai umile scuze.

Pantofii au fost recuperati de Andreea – dupa alte nopti petrecute cu tipul ei ( rugbyst fiind ), o vanataie nu poate intervenii intr-o relatie.

Noi am plecat la discoteca noastra, unde pana spre dimineata se auzeau dedicatii peste dedicatii “ din partea baietiilor din Fagaras, pentru echipa de rugby….”

Am mai baut cinci beri si mi-am jurat ca nu-mi mai fac prietena – gajica faina.