Secunda în care Dumnezeu nu m-a văzut

Partea a II-a





Vorbind despre mine, implicit trebuie să vorbesc și despre colegul meu de celulă, asta nu însemnă că acest lucru ar fi ceva rău. El m-a învățat să supraviețuiesc, să rămân lucid, să nu înnebunesc în acel loc negru.
Linus era închis de 15 ani, era veteran, respectat și după cum am aflat mai târziu, era de temut. În urmă cu 15 ani a omorât cu sânge rece un întreg arbore genealogic. Soția și fiica lui au fost ucise de către un narcoman, în apartamentul lor. În grija lui de a nu lăsa niciun indiciu, a incendiat tot locul. Linus nu a mai avut pe cine plânge, pe cine îmbrățișa de ramas bun... Ura lui față de cel care i-a luat de lângă el tot ce iubea mai mult a fost de nedescris, o ura infernală, satanistică.
Demonul i-a furat gândirea. Mânia nestăpânită și dorința de răzbunare au pus stăpânire pe el. Criminalul era încă în libertate, ancheta poliției se derula încet.
Informațiile legate de cel care i-a luat tot ce avea mai scump, le-a aflat singur. În cartierul se știa tot ce mișcă.

Nu a suportat primul Crăciun singur, fără familia sa. Astfel că s-a deghizat în Moş Crăciun şi, înarmat cu o armă semiautomată, s-a dus direct la locuinţa unde locuia criminalul. Ce a urmat este greu de descris, a deschis focul asupra tuturor celor 30 de persoane strânse în jurul mesei de Crăciun.
Prima sa victimă a fost o băiețel de doar opt ani, pe care la împuşcat direct în faţă. Au urmat apoi câteva rafale în direcţia celorlalţi invitaţi. O altă fetiţă de 16 ani a fost ciuruită de la spate.
După ce a descărcat aproape jumătate din încărcător în trupurile celor adunaţi în casă, Linus a incendiat casa, cu ajutorul unui cocktail Molotov, şi a ieşit pe stradă, renunţând la costumul de Moş.
A așteptat la locul crimei venirea poliţiei şi a pompierilor chemaţi de vecini.

I-am stârpit toată sămânța, acum aștept să mor, să ajung lângă ele.

După ce mi-a povestit cum a ajuns la închisoarea Supermax, parcă îmi era frică și să mă uit la el. O zi întreagă nu am mai povestit nimic.

Era noapte, nu puteam să dorm, aveam în gând doar imaginea celor de acasă, soției, fiicei...
Ce caut eu aici? M-am trezit vorbind cu voce tare...
Linus era și el treaz, s-a întors spre mine..

Bobocule, nu poți dormi?
Mãcar atât pot sã fac, sã-ți spun câteva vorbe originale.
N-o sã fie poetice.
Dar vor fi adevãrul.
Da, închisoarea te desensibilizeazã.
Dar te forțeazã și sã vezi ce e cel mai important.
Familia și loialitatea.
Pentru cã un condamnat știe cã niciuna din astea nu existã aici.
Asa cã nu fugi de ceea ce-ai devenit, criminalule.
Acceptã.
Maturizeazã-te din asta.
Si n-o sã mai pierzi din vedere niciodatã ceea ce conteazã cu adevãrat.
Ãsta e ultimul meu sfat, Dolan.
Sã-ți protejezi familia cu orice cost.
Chiar dacã ești forțat sã ucizi din nou.
Pentru cã dacã aș fi nevoit, aș rade toate planeta sã fiu din nou lângã a mea.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

sfârșitul părții a doua
Autor: Anagramatorul de vise