Preşedintele tuturor şmecherilor
Te-am intilnit in clasa a doua, cand mi-ai cotrobait in ghiozdan dupa sandvis. Mi-ai bolborosit că ti-e foame, morfolind gustarea mea pentru recreatia mare. Mi-ai rupt camasa cand am incercat sa-mi iau inapoi ce-mi apartinea. Ai plecat razand de umilinta mea. As fi vrut sa-ti sparg fata, dar nu stiam sa fiu ca tine.
Ne-am revazut mereu de-atunci. Ti-au placut cartile mele, bune de aruncat peste gard, bicicleta, buna de luat cu orele pentru o plimbare pan-la colt si-napoi, fisele de trei lei din buzunarele mele, locul meu de pescuit, scaunul din cinematograf, tigarile, cate o bricheta mai misto - si, in general, tot ce-ai crezut ca ai dreptul sa iei fara incuviintare.
Eu, unul, un bleg, invatat de tata sa nu ma iau la bataie, sa nu fac scandal, sa nu fiu nesimtit, sa las de la mine. "Nimeni nu mosteneste pamantul, baiete". I-am mai incalcat porunca, recunosc. O data ti-am rupt o mana (asta s-a lăsat cu un 8 la purtare), altadata ti-am dat borsul (asta s-a lasat cu o morala in fata clasei). Tu, drept raspuns, mi-ai spart buza, mi-ai crapat capul cu o caramida, mi-ai mutat falca din loc si mi-ai taiat de mai multe ori rasuflarea cu cate un picior bine plasat in plex. Scorul intalnirilor noastre: pana acum m-ai batut de mi-au mers fulgii, si-acum suntem deja in repriza a doua.
Sa fiu cinstit pana la capat: n-ai fost mereu violent. Adica mitocania, nesimtirea, jegosenia ta nu sunt insotite mereu de o argumentatie fizica transanta. Cand te bagi in fata mea la o coada, nu bati pe nimeni. Cand imi tai fata in trafic cu gipanul, cel mult imi tragi o flegma cu saorma pe parbriz - si nu ma iei la bataie decat dacă am obraznicia sa răspund. Cand iti iei o stampila peste rand, dai spaga, nu palme. Cand iti tragi banu' gros de la stat, facand din leafa ta de bugetar bacsis pentru frizer, taci ca porcu-n papusoi. Tipi numai in autobuz, cand te-apuc de incheietura, exact cand imi tai geanta. Stiu ca daca ti-ai rupe piciorul cand mi-ai sparge casa, m-ai da in judecata pentru ca nu te-am avertizat ca e podeaua uda. Pentru ca de fiecare data cand esti prins, ai acea smecherie instinctiva, de a racni din bojoci "hotul!". Orice om cinstit s-ar inrosi, macar, ar fi o clipa descumpanit, macar, poate ar tacea, vinovat... Tu nu, tu te scoti din orice, oricum, cu tupeu. Sarlatanule, impostorule, ce smecher esti!
Stim impreuna ca tu nu patesti nimic, niciodata. Mi se pare corect. Tu esti smecher, eu nu. De altfel, asa te-am recunoscut de fiecare data, sub multiplele tale deghizari: "Ia tipa, ma, ce-o sa faci? Ia cheama militia ma, ce-o sa fie? Ia fa scandal, ma, ce-o sa se-ntample?". Pai, tu stii mai bine, ai dreptate: pot sa tip cat vreau, sa chem politia, sa te dau in judecata, sa scriu la ziar, sa-mi dau foc in piata publica. Nu se-ntampla nimic, pentru ca tu esti cel mai smecher.
Stiam eu c-o să ai succes in viata. Mai putină munca, oleaca de invarteala, un sis in spatele prietenului, taman cand ii spuneai ca-i cel mai bun, o semnatura neguroasa din tinerete pierduta la maturitate, un contract grasun ici, o casuta colo, galagie maxima cand e de abatut atentia, pas-pas cand e cate o tocmeală cu fereala, vorb-aia, iuteala de mana si nebagare de seama, una are, alta n-are, unde-i aia marcatoare.
Dar asa mare... Asa de mare nu-mi inchipuiam ca vei creste. Atat de mare incat intuneci orizontul, slavit padisah al tuturor smecheriilor! Unde calci tu, se sfarma cinstea-n mii farame, unde te culci tu, se umfla functiile-n stat, unde respiri tu, se-mbata dantuind poporul!
Cat despre mine, comandante, afla ca raman acelasi bleg mioritic caruia i-ai smanglit sendviciul, mereu umilit de smecheri. Cu sinceritate iti spun ca, in timp ce tu infuleci ce-ai furat, incerc si eu sa-ti mestec minciunile dar, oricat m-as stradui, nu pot inghiti ce-mi oferi.
Nu stiu cum dracu', dar nu-mi provoci in schimb decat un scuipat.
sursa am uitat-o
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu