Paradox ... de 15 Septembrie
A început școala !
Mama ei, am crezut că am scăpat de ea, dar fii’mea îmi aduce aminte că nu. Când ea are vacanță, avem și noi... dar de ieri am început cu toții școala...mama ei...
...........................................
La secția de psihiatrie, la etajul II, în bucătăria instituției, fostul patron al restaurantului “La mârlanul secretos” se certa de zor cu omul imaginar din fața lui... În fiecare zi când soarele atingea cu razele lui dulapul din bucătărie, apărea și proprietarul localului, reclamând abuzul autoritații statului.
În fața acelui dulap vertical de inox, aducea acuze, destule de grave după tonalitatea vocii, unui reprezentant legal al Agenției de Sănătate Publică. Pizmuia din adâncul inimii impertinența lui de a-i închide localul.
Rânji prostește.
1,80 metri zici?
Scuipă cu sete în direcția inspectorului imaginar.
Mama mă-tii, 1,80 zici? Păi de ce nu ai zis mă să mai pun încă un rând de faianță? Cum să-mi închizi localul că faianța era ridicată doar la 1,60? Păi era faianță Coktail-Cielo Bang, mă, era import Italia. A adus-o mama cu vaporul, mă ! Și mai scuipă încă o dată cu sete dulapul mare de inox.
Apucă de mânerul imens al dulapului, zgudui cu putere de câteva ori...
– Te omor mă!!! Zgudui și mai puternic dulapul... obosit, cu spume la gură, căzu în genunchi... Rânji prostește.
– Te-am omorât mă, faianța mă-tii. Azi te-am omorât a 85-a oară. Ai să mori în fiecare zi, crucea mă-tii !
...........................................
Un tânăr director de școală generală și un proaspăt angajat al Agenției de Sănătate Publică și-au salutat portofelele pe scara unui avion ce urma să zboare spre o insulă mai rară...nu am rimă
Primul cu gândul că la întoarcere, cu ce îi va rămâne, din vaca ce și-a luat-o spre hrănit, va da și el o mână de var alb peste soclul de vopsea decojită și de atât timp mințită că va fi odată, cândva înlocuită. Iar toaleta de baieți folosită, poate la anul va fi și ea zugravită, știa că de prea mult fum e îmbâcsită... dar acum pleca spre insula lui cea mică...
Inspectorul, netulburat, luminos și fericit că niciun restaurant nu s-a-ntâlnit, în calea lui ca să mai stea, de când parafa el și-a pus, că treaba este de rahat...
În avion când s-au zărit, din priviri s-au ocolit.
Și-au amintit că numai ieri, părtași au fost...
La furturi, hoții și tâlhării...
La a viața noastră de copii...
...........................................
Paradoxul? Viața unui alcoolic este mai importantă decat viața unui copil. Un restaurant este închis în prima clipă când se constată în vreun fel periclitarea sănătății consumatorului. O școală poate funcționa nestingherită, atâta timp cât mai păstrează prima mână de culoare... în ’80 dată spre “rulare”.
PS : tânărul director și inspectorul, sunt personaje fictive, orice asemănare e pur intenționată.
PS 2: și eu aș chema Sanepidul, ce pula mea, dar în alt scop sau alte scopuri ...
Igienizarea limbii române, a muzicii noastre ( că ce aud pe unde aud ), o igienizare periferică a orașelor, satelor ( sper ca cineva să se prindă la ce mă refer )
2 comentarii:
Ca bine zici....scolile abia acum au inceput sa investeasca,abia acum,dupa atatia ani de zile amenajeaza baile-amenajare care ar fi trebuit sa fie prioritate(de acolo te poti pricopsi cel mai usor cu boli)dar traim in Romania si se pune foarte mult accent pe exterior,nu pe ce-i cu adevarat important.
Romania-i de vina!:)
Mama ei de scoala...si cum zice Antiha..totul trebuia sa fie gata pana sa incepa scoala :P...dar draga sora nu uita...asa e la noi intotdeauna...pe dos =))
Trimiteți un comentariu