Tăcerea porcului, Ignatul timpuriu...

- L-am omorât.
- Eu l-am omorât.
Am recunoscut aproape șoptit.
- Mi-a omorât purcelușii !!! Urla bătrânul ca din gură de șarpe.
Abia atunci am realizat...
- L-am omorât.
- Eu l-am omorât.
Am recunoscut aproape șoptit.
- Mi-a omorât purcelușii !!! Urla bătrânul ca din gură de șarpe.
Abia atunci am realizat...
- Am reușit să omor mai mulți?
Vecina îmi zice că trei nu mai respiră, al patrulea stă să se ducă... Pe poartă intră medicul veterinar, în fugă își trage halatul alb, pune câteva intrebări, își face repede o idee... scoate din geantă câteva seringi, câteva fiole, se duce la al patrulea porc, îi face o injecție, apoi continuă cu cei rămași... adică zece la număr... Hmnm, suspin puteam mai mult...
Începutul.
Pentru o perioadă de timp, din cauza unor probleme de sănătate, a trebuit să mă aciuiesc pe lângă casa bătrânească. Chiar dacă eram copt de boală, nu-mi plăcea să stau, trebuia să mai pun și eu umărul la treabă.
Bătrânul vroia să crească porci, așa că amândoua scroafele erau gestante. Le îngrijea cu drag, le aducea ce era mai bun, respecta cu strictețe trezirea, orele de masă, tabieturile, stingerea. Așa era zi de zi, parcă în viața lui doar asta exista. Nu mai avea copii, nevastă, casă... Nu l-am băgat în seamă, știu că de la o anumită vârstă pleci mult mai repede cu sorcova... așa că dacă el vrea să sorcovească, asta este, Doamne ajută !
Cine a știut vreodată că am să intru în conflict de muncă: eu, el și porcii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Declarație de război.
Zi urâtă. Trebuia ca la ora 8 fix să fiu la tribunal, proces important, foarte important, chiar vital.
Intru în sală, puls 100. Arunc o privire după avocata mea. Nimic. Puls 120. Ies din sala de judecată și dau o fugă în camera unde se strâng avocații la o cafea, o țigare, un plic...tabieturi premergătoare oricărui proces. Nici aici. Puls 140.
Mă duc iarăși în sala, iau un loc și aștept.... pe la ora 11 mă anunță Judecatoarea că avocata mea e în alt oraș la un proces foarte important și speră că va ajunge. Nu mai aveam puls.
La ora 15 am reușit să conving judecătoarea că mă pot reprezenta și singur. Pledoaria mea a fost de succes, am câștigat procesul. Eram fericit. Puls normal. Mă întrebam pentru ce mi-am plătit avocata... Eram fericit, ce mai conta 1000 ron...
Pe la ora 17 am intrat pe poarta casei părintești.
Dau binețe. Bătrânul era foc și pară. Asta e ora la care vi acasă? La ora 15 porcii trebuiau să mănânce... @#$!?*&
Îmi cade cerul în cap.
Am fost la proces, nu mă întreabă cum a fost, am reușit, s-a ales praful de mine... el se gândește la animale...
A plecat prea de curând cu sorcova.
Îi trebuie o exorcizare...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Apocalipsa
Conform leacurilor băbești, anumite plante pot vindeca un om... dar sunt și plante care dăunează grav sau sunt chiar letale. Nu degeaba mi-am petrecut copilaria pe lângă cel mai tare trio malefic din fortificata zonă a Rodbavului : Mama Ana, tanti Miluța și tanti Genica. Știam toate plantele care sunt otrăvitoare. Așa că m-am apucat de strâns, muncă asiduă, proiect desfășurat în decursul a unei luni întregi. Când am considerat că am o cantitate îndestulătoare pentru efectul scontat, am trecut la atac.
Am luat o corfă plină cu trifoi, grau, porumb, ovăz, ceva omag, aişor, bobiţă, răsfug, boaba-vulpii, mărul lupului, am făcut un amalgam și am așteptat ora de masă ( remember, totul se face la oră fixă ). Fix la ora 15 am intrat în cocina porcilor. Zâmbind am zis: eu sunt Stăpânul Ospățului și astăzi aveți meniu special...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Un urlet de om înnebunit; lugubru, infernal. Geamătele se auziră apoi foarte aproape. Şi un zgomot surd, de fiară alergată, cu răsuflarea aprinsă. Din încăperea întunecoasă, mi se zvârli la picioare un purcel de lapte, tremurând şi spumegând. Bătrânul se trânti la picioare mele, jelind...între suspine ridică purcelușul, ridică privirea la mine...
- Tu... tu l-ai omorât?

Oare o să am ocazia să văd și alți porci măcelăriți. Ferme avem, chiar pline... la Romtelecom, Gaz, în intersecții, la televizor....auuu, era să uit, ferma mamă, Palatul Parlamentului ( București, sectorul 5, pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului ), nu aveți cum să-l ratați.

Vecina îmi zice că trei nu mai respiră, al patrulea stă să se ducă... Pe poartă intră medicul veterinar, în fugă își trage halatul alb, pune câteva intrebări, își face repede o idee... scoate din geantă câteva seringi, câteva fiole, se duce la al patrulea porc, îi face o injecție, apoi continuă cu cei rămași... adică zece la număr... Hmnm, suspin puteam mai mult...
Începutul.
Pentru o perioadă de timp, din cauza unor probleme de sănătate, a trebuit să mă aciuiesc pe lângă casa bătrânească. Chiar dacă eram copt de boală, nu-mi plăcea să stau, trebuia să mai pun și eu umărul la treabă.
Bătrânul vroia să crească porci, așa că amândoua scroafele erau gestante. Le îngrijea cu drag, le aducea ce era mai bun, respecta cu strictețe trezirea, orele de masă, tabieturile, stingerea. Așa era zi de zi, parcă în viața lui doar asta exista. Nu mai avea copii, nevastă, casă... Nu l-am băgat în seamă, știu că de la o anumită vârstă pleci mult mai repede cu sorcova... așa că dacă el vrea să sorcovească, asta este, Doamne ajută !
Cine a știut vreodată că am să intru în conflict de muncă: eu, el și porcii.
-------------------------------------------------------------------------------------
Declarație de război.
Zi urâtă. Trebuia ca la ora 8 fix să fiu la tribunal, proces important, foarte important, chiar vital.
Intru în sală, puls 100. Arunc o privire după avocata mea. Nimic. Puls 120. Ies din sala de judecată și dau o fugă în camera unde se strâng avocații la o cafea, o țigare, un plic...tabieturi premergătoare oricărui proces. Nici aici. Puls 140.
Mă duc iarăși în sala, iau un loc și aștept.... pe la ora 11 mă anunță Judecatoarea că avocata mea e în alt oraș la un proces foarte important și speră că va ajunge. Nu mai aveam puls.
La ora 15 am reușit să conving judecătoarea că mă pot reprezenta și singur. Pledoaria mea a fost de succes, am câștigat procesul. Eram fericit. Puls normal. Mă întrebam pentru ce mi-am plătit avocata... Eram fericit, ce mai conta 1000 ron...
Pe la ora 17 am intrat pe poarta casei părintești.
Dau binețe. Bătrânul era foc și pară. Asta e ora la care vi acasă? La ora 15 porcii trebuiau să mănânce... @#$!?*&
Îmi cade cerul în cap.
Am fost la proces, nu mă întreabă cum a fost, am reușit, s-a ales praful de mine... el se gândește la animale...
A plecat prea de curând cu sorcova.
Îi trebuie o exorcizare...
-------------------------------------------------------------------------------------
Apocalipsa
Conform leacurilor băbești, anumite plante pot vindeca un om... dar sunt și plante care dăunează grav sau sunt chiar letale. Nu degeaba mi-am petrecut copilaria pe lângă cel mai tare trio malefic din fortificata zonă a Rodbavului : Mama Ana, tanti Miluța și tanti Genica. Știam toate plantele care sunt otrăvitoare. Așa că m-am apucat de strâns, muncă asiduă, proiect desfășurat în decursul a unei luni întregi. Când am considerat că am o cantitate îndestulătoare pentru efectul scontat, am trecut la atac.
Am luat o corfă plină cu trifoi, grau, porumb, ovăz, ceva omag, aişor, bobiţă, răsfug, boaba-vulpii, mărul lupului, am făcut un amalgam și am așteptat ora de masă ( remember, totul se face la oră fixă ). Fix la ora 15 am intrat în cocina porcilor. Zâmbind am zis: eu sunt Stăpânul Ospățului și astăzi aveți meniu special...
-------------------------------------------------------------------------------------
Un urlet de om înnebunit; lugubru, infernal. Geamătele se auziră apoi foarte aproape. Şi un zgomot surd, de fiară alergată, cu răsuflarea aprinsă. Din încăperea întunecoasă, mi se zvârli la picioare un purcel de lapte, tremurând şi spumegând. Bătrânul se trânti la picioare mele, jelind...între suspine ridică purcelușul, ridică privirea la mine...
- Tu... tu l-ai omorât?
Oare o să am ocazia să văd și alți porci măcelăriți. Ferme avem, chiar pline... la Romtelecom, Gaz, în intersecții, la televizor....auuu, era să uit, ferma mamă, Palatul Parlamentului ( București, sectorul 5, pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului ), nu aveți cum să-l ratați.

Autor : Anagramatorul de vise