La fel ca în povestea cu tâlc a ciobanului, care făcea mişto de ţărani, alertându-i degeaba de câteva ori şi păcălindu-i că a dat lupul iama-n oi, lucrurile nestând aşa… cam așa ceva făcea Florin cu mine... după atâta minciună, adevărul nu mai are nicio valoare, pentru că nu mai este crezut...
Și începem.... eram pici amândoi...
...nu știu prin ce conjunctură, împrejurare, fratele meu avea capul spart... Eu i-am creat opera de artă sau era capodopera lui?!? Trebuie specificate aceste mici detalii, pentru că actorul principal în această poveste este chiar capul lui. Deci era cu el spart, avea ceva pansament în zona creștetului și probabil era și cusut, altfel nu-mi explic ce a urmat.
Într-o seară târzie, în bucătărie, fratele meu își făcea de lucru. În neștiința lui, tânăr fiind, neajutorat, a vrut să-și dea jos pansamentul, uitând că de treaba asta se ocupă doctorul. Așa că a trecut la acțiune... a încercat cu o foarfecă, nu a reușit, a încercat cu un cuțit de bucătărie, niciun rezultat... Și cum stătea el și contempla la o soluție, a văzut ochiul de la aragaz aprins. Pentru el a fost luminița de la capătul tunelului. Care de fapt e speranța. Este locul în care ne îndreptăm și în care ne dorim să ajungem. Nu avea nicio legătură cu problema lui, deci a încurcat tunelul cu aragazul.
Și-a căutat o poziție și s-a aplecat spre flacără, sperând că astfel scapă de blestematul acela de pansament.
Mmuuugguuuureeelllll !!!! Am luat foccc !!!!
Sătul de farsele lui, nici nu m-am sinchisit să îl bag în seamă...dar...dar... ceva m-a făcut ca să mă ridic. Ce?? Explozia de lumină ce răzbea din bucătărie. Crăciunul nu era, focurile de artificii erau excluse. Știam că singura sursă de lumină în bucătărie era becul de 75W. Și totuși de unde această vâlvătaie de lumină, atât de puternică, atât de plăcută? Am ajuns în bucătărie. Un tip micuț, puțin stângaci în mișcări, nu prea coerent, cu părul în flăcări, cu un dans ciudat, încerca să-mi transmită ceva.
O fii diavolul, o fii un extraterestru?
Mmuuugguuuureeelllll !!!! Am luat foccc !!!!
Uite mă, știe cum mă cheamă. Ești cumva de pe Planeta Focului, din Galaxia Imaginației? Îți place aici?
Același urlet : Mmuuugguuuureeelllll !!!! Am luat foccc !!!! Urmat de dansul acela ciudat. Ăsta poate e indian Apache și va vrea să cheme ploaia, am concluzionat eu...
Dar nu, el era fratele meu mai mic și avea limbrici. Că dacă nu-l mânca în cur să-și dea jos pansamentul cu flacăra de la aragaz, acum nu chema cu atâta spaimă forțe ale naturii.
Rezolvarea a fost simplă. Un picior în cap pentru a-l aduce într-o poziție razantă cu podeaua și alte câteva picioare ce au distrus frumusețe de văpaie.
I-am explicat și lui povestea cu tâlc a ciobanului care făcea mișto de tărani.
Mi-a mulțumit că l-am ajutat.
Nu îmi mai aduc aminte ce i-a zis mamei... pentru că adevărul era rar auzit... chiar sunt curios cum și-a justificat freza șic cu care s-a ales.
3 comentarii:
Intr-adevar personajul principal este capul...dar pe bune ca nu inteleg cum a ajuns la ideea asta stralucita =))...sincer mi-l si imaginez cu o flama in cap alergand prind bucatarie si sarind in sus si tu stand in camera alaturata si butonand televizorul, foarte relaxat...si pe fundal auzind Mmuuugguuuureeelllll !!!! Am luat foccc !!!! Foarte tare...insa despre ce a zis mama "lui" nu stiu ce sa spun dar el sigur a tras o minciunica =))
Nu stiu Sandy. Poate ne zice el... :)
Hahaha din multe tale amintiri de copilarie imi dau seama ca Flocea este cel care a suferit cel mai mult.
Trimiteți un comentariu