Ok, imi este frica de apa, stiu sa inot, dar nu stiu sa “calc” apa. Nu ma pot avanta in larg pentru ca la un moment dat am sa obosesc si o sa patesc ca alte dati, o sa ma duc la fund. Pana acum am scapat pentru ca nu era adancimea mare, am putut reveni la suprafata dupa ce am atins fundul bazinului, timp in care mi-a trecut toata viata prin fata ochiilor – inchisi, ca ma pisca daca ii tin deschisi :) Este super beton sa te afli la strand, sa te dai mascul feroce si aproape sa te ineci intr-un bazin de 1,90 m.
Ce sa mai zic? Ca era sa ma inec la mare? Abia facusem doi pasi in apa si m-a trantit un val direct in bot - ATAC DE PANICA - abia am ajuns la mare, am platit pentru un intreg sejur, vroiam sa ma distrezzzzz, nici nu am apucat sa beau o bere…incep sa ma zbat, dau din maini si din picioare, am reusit sa ies la suprafata…. AERRRR…am deschis ochii, langa mine era un pustan in picioare, cu un colacel in jurul burtii, nu stiu daca ii ajunge apa pana la brau, ma intreba daca invat sa inot…Eu stiu sa inot, doar ca imi este frica de apa..
De curand s-a deschis la noi in oras cel mai beton strand, o adevarata relaxare, o adevarata placere…Cum sa ma duc, daca imi este frica de apa? Daca sunt invitat la o balaceala, iarasi ma fac de ras. Singura rezolvare ramanea o vizita la psihoterapeut.
Am fost la programare, doctorita a fost foarte primitoare, mi-a spus ca totul se va rezolva, sa am incredere in mine, ca peste 20% din populatia globului sufera de aceasta fobie.
Intr-o zi de marti am plecat catre cabinet, cu mama ( in clipe esentiale, mama mea este omniprezenta in viata mea, ma sustine neconditionat ). Cu putina teama am intrat in cabinet, m-am bucurat nespus ca nu eram singurul pacient venit pentru acvafobie, in anticamera mai asteptau cateva persoane. M-am asezat pe scaun, langa mine era un alt pacient, din privirea lui am realizat ca era la fel de speriat ca si mine.
Tot pentru frica de apa esti?
DA!!
Tu unde era sa te ineci, tot la strand?
Nu, acasa, in vana…
Pai cum de…?
Nu m-a tinut mama bine si am intrat cu capul sub apa..
Uuuu, naspa rau. Cati ani ai?
Patru ani si jumatate…
Atat de mic si deja cu probleme.. Am intrat in cabinet, doctorita ne-a asezat in cerc, a povestit cu noi, ne-am jucat cateva jocuri : pestisorul din cada, broscuta saltareata, calutul de mare… A fost ok, mi-a prins super bine. La terminarea sedintei, doctorita s-a oprit ca sa vorbeasca cu mama, i-a recomandat mamei sa mearga cu mine la strand, sa ma tina de mana atunci cand intru in apa, sa ma incurajeze cat mai mult. O auzeam cum ii spune : Nu-l lasa nici o clipa singur! Tine-l de mana, arata-i cum se joaca ori inoata ceilalti copii, tine-l in brate si intra cu el in apa, razi, explica-i ca nimic rau nu i se poate intampla.
Am fost la strand, a fost ok, mama ma incuraja cat de mult putea "Parca esti un pestisor intr-o cada! Maine, poimaine, o sa fii si tu un mare inotator! "
Nu au mai fost probleme, am inotat pana am obosit, ca niciodata, stateam in mijlocul bazinului ca sa imi trag sufletul, sa pot reveni la mal.
E bine ca sunt doua bazine.
Mama imi spunea ca pe viitor s-ar putea sa intru si-n bazinul cel mare. Spre seara am plecat in club cu baietii, intre doua pahare de whisky le-am povestit cat de mult am avansat cu inotul…
Am vrut sa o intreb pe doctorita de o alta fobie, dar nu i-am stiut termenul si mi-a fost rusine sa intreb…
Frica de Romania : teama de coruptie, teama de prostie ,teama de nesimtire, teama de lehamite, frica pentru lipsa coloanei vertebrale, teama de pupincurism, teama de politicieni, teama de politie, doctori, popi…mama cate sunt.
Cred ca o sa devina cea mai periculoasa fobie.
10 comentarii:
Felicitari pt "destainuire".Ai fost un nebun,esti un nebun si vei ramane un nebun...:)
HAHAHAHA
Sunt de acord cu Anitha:))))
Am ras in continuu cat am citit.Si acum mai rad, in timp ce scriu.
Sfarsitul a fost neasteptat, dar BUN.Trist, dar BUN. Mai putin cu doctorii (nu toti) si cu preotii..Nah, sunt mai multe la mijloc si nu sunt de acord. Trebuia sa spun asta.
Dar foarte misto povestea.Trebuie sa spun ca si eu SUFAR de ACVAFOBIE:))) Ma rog, doar eu nu stiu nici sa inot DELOC:D
!
Interesanta si cu morala povestirea ta. E o fobie grea fobia asta, si e virulenta...mai grav e ca daca stii ca ai o fobie eviti ceea ce o genereaza, in cazul asta nu prea ai cum decat daca emigrezi sau te calugaresti...
Sper la mai bine...sunt optimista
Avaaiii, da cat de adevarat sfarsitul ;) Oricum, foarte misto imbracata povestea. Acum hai la strand ca sa te invat cum sa calci apa si sa te arunci cap ;)
Nu am voie sa merg la strand fara mama :((
Si eu sunt de acord cu Anitha =))...dar pana la urma cum te vindeci de fobia cea noua, asa numita frica de Romainia?! =))
Si eu sunt de acord cu Anitha =))...dar pana la urma cum te vindeci de fobia cea noua, asa numita frica de Romainia?! =))
Interesanta poveste...si totodata noutate :D deci deaia nu vrei tu la strand niciodata, si totusi ar fi fain sa mergem, la strand sunt si bazine pt copii, daca ar fi sa ceri acordul mamei cred ca te-ar lasa si fara sa fie ea prin preajma...vin eu si te iau pe semnatura, uite ai si cu cine sa stai in bazinul cel mic...ce frumos. :)
Un cuplu doreşte să condimenteze activităţile sexulae dintre ei.. astfel că vor să încerce sexul oral. Se pun ei pe treabă, fata atacă organul, băiatul o ghideză gingaş cu mâinile pe cap...etc.
La un moment dat fata se opreşte:
-Nu pot măi. Mă înnec.
-Păi dacă te înneci, calcă apa.
No şi dacă tot nu are legătură cu subiectul tratat, cum se numeşte frica de muncă? eu de asta sufăr :))
Totuşi nu sunt sigur că vreau să o tratez.
Trimiteți un comentariu