Filmoteca de aur "Gigi Becali"

Returul
Iarăși îmi risipesc timpul urmărind tâmpenii.
Nu mai am nimic de zis. Recurg tot la o postare mai veche...


Ciobanul meu, piesă-n 3 acte

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, bine am fi trait, liniștiți și împliniți; pe când ciobanul dădea lapte şi oaia făcea brânză pasteurizată; pe când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, belimi-ar drobul; de când naiba m-am apucat să scriu tâmpenii...

Undeva într-un tărâm nu foarte îndepărtat trăia un împărat numit Roșu-Albastru. El conducea țara Ghencea, în palmares bogată, de mulți aclamată. Acest împărat nu era ca toți Împărații. El era cel mai diferit dintre toți, era mare şi puternic bătuse pe toţi împăraţii de prinprejurul lui şi-i supusese.
Era un împărat trecut prin greutățile vieții, plin de speranță, iubire, credință. Era la vârsta la care începea ca viața lui să prindă culoare... toate acestea se datorau nașterii fiicei lui, Steaua.
Ea era sufletul împăratului, și era atât de harnică, încât toată lumea povestea despre ea, despre frumusețea ei, cât de mult muncea pentru faima și renumele țării ei, Ghencea... Chiar și pe alte meleaguri se vorbea despre ea.
Au trecut anii, Steaua a crescut frumoasă, s-a maturizat... a început să călătorească prin lumea largă.
Ultima ei vizită înainte ca tatăl ei să se îmbolnăvească a fost la Sevilia unde s-a întâlnit cu o altă frumusețe, Barcelona
Pe patul de moarte, împăratul îi zise:
- Iată, copila mea de ce sunt trist. Tu şti că nimeni nu s-a putut atinge de împărăţia mea, cât am fost tânăr, fără să-şi capete cafteală şi fără să se ducă ruşinat de unde a venit. Acum afurista asta de bătrâneţe mi-au secat toată puterea; braţul meu e slăbănogit, nu mai poate să învârtească paloşul de să se cutremure vrăjmaşul.
Îți dau un singur sfat, indiferent cât de greu o să-ți fie, chiar dacă ai să crezi că ai rămas singură, să-ți amintești că poporul tău te iubește, și nu care cumva să-i ceri ajutorul lui Jumătate Om- Jumătate Cioban, lui Cel Fără de Minte, pentru că niciodată nu ai să mai scapi de el, iar lumina și frumusețea ta va păli, se va stinge, nimeni nu-și va mai aminti de tine...
..........................

Acum vreo șase sau șapte ani,
Un cioban
Cauta să pripășească,
O echipă să păzească.
Steaua întreba de zor:
-Tată, un lup să ne păzească?
-Vai de noi !
..........................