Cartea Necitită

Fugeam de rupeam pământul… În urma mea, doi malaci mă alergau de îmi săreau picioarele. Era pentru prima dată când paznicii CN-ului ( cărții necitite ) erau pe urmele mele.
Toată plăcerea de a vedea Cartea Necitită, o frumusețe legată în piele, s-a spulberat.
Fir-ar să fie de bibliotecar, la naiba cu legile lor.
............................................................................................................................................................
Eram un puștan, dar copt la minte, nimic din ceea ce nu avea logică nu mă oprea din a întreba sau a cerceta. În recile nopți de iarnă, în pivnița casei, ascunși de ochii și urechile celor ce păzeau CN-ul, gustam pe îndelete din fiecare poveste spusă de bunicul.
Îmi povestea mereu de efectul devastator al sindromului cărții necitite.
În urmă cu ceva decenii, poate secole, nici el nu mai știa, lumea a început să citească tot mai rar, din comoditate, fiind pe prim plan așa zisul “ internet “, nici în ziua de față nu am înțeles ce utilitate avea; apoi când mă gândesc că erau “școli” ,clădiri speciale unde puteai să mergi zi de zi, să atingi cărți, să citești... cutremurător de plăcut. Astăzi, dacă cineva din clasa celor ce locuiesc dincolo de abis, ar avea curaj să atingă Cartea, ar orbi pe loc, sindromul cărții necitite și-ar face simțită prezența instantaneu...
Bunicul credea că lumea a început să înnebunească atunci când și ultima fărâmă de cultură elementară a dispărut, după ce lumea a încetat a mai vorbi în limba ei, când mai toate cuvintele erau prescurtate, litere înlocuite cu alte litere, multe limbi materne, a mai multor națiuni, ajungând un adevărat amalgam. atunci când, într-un final, au ajuns să nu-și mai înțeleagă propria limbă.
Prostia, incultura, îndobitocirea, ignoranţa, nepriceperea, neştiinţa, inepţia, tâmpenia, idioţenia, imbecilitatea, stupiditatea – ingredientele care au dat naștere sindromului CN.
Devastator.
Un virus ce a ucis aproape toată planeta.
Cert e că au mai rămas cei din cetatea care protejează și-n ziua de astăzi Cartea Necitită, abisul, o imensitate de prăpastie, ce ajunge până-n centru pământului, creată doar în speranța că nimeni nu va atinge blestemul cărții; și dincolo de abis eram noi, oamenii, cei care trăiam în întunericul neștiinței nostre, pe pământul ignoranței.
............................................................................................................................................................
Prin albul ochilor priveam poarta cetății larg deschise.
Am îmbătrânit.
După moartea bunicului meu, am reușit să fondez Partidul Cititului Preventiv. Anii petrecuți în fruntea partidului m-au ajutat să demonstrez că sindromul a dispărut. Apoi am pus bazele primei școli.
Așa s-a născut Cartea elementară pentru învățarea scrisului și a cititului sau Testamentul cărții necitite.


Autor : Anagramatorul de vise
poza - deviantart.com