Demnitatea de șofer

"Încălcarea liniei continue la virajul spre stânga = 6-8 puncte (210-280 ron)"
Pai de ce mă nene agentule?
Și drumul era atât de frumos... :(

După ce treci de Vlădeni, mai bine zis de pârâul Geamăna, de catre Făgăraș spre Brașov, începe linia continuă, și ține drăguțaaaa aproape până la Codlea...
Nu mă deranjează, nu o deranjez, o feresc, mă ferește... Toată această liniște până într-o zi.
Un agent care e deștept, pescuiește la linie continuă! Și zic că e deștept, pentru că și-a ales perfect locul.
Aproape zi de zi, îl găsesc în același loc. Tolănit în loganul lui alb, descheiat la cămașă, cu cascheta pe spate, scrutează orizontul. Din vârful dealului vine prada.
După cum spuneam, zi de zi trec pe lângă el, în sinea mea știu că nu am cum să pic în plasa lui; atunci când vreau sunt destul de cerebral.
Ți-ai găsit... cerebral :)
E clar că așa cum înveți un traseu, la fel de bine te obișnuiești și cu “locurile“ unde găsești câte un agent. Așa că agentul nostru a început să-și piardă zilele aiurea… nu-i mai pica nimeni în plasă. Atunci a apelat la sătenii de lângă zona lui de pescuit. Și uite cum aproape la fiecare drum spre Brașov ( asta se întâmplă zilnic ) în calea mea apar 2 – 3 căruțe. Acesta este testul suprem. Sunt vreo 4 – 5 km de linie continuă. Reziști? REZIȘTI?
NU ! Abandonezi “regulamentul”, cedezi și te recunoști învins.

.....................................................................................

Își trage cascheta pe frunte, cu cealaltă mână își așează cravata, se apropie de portiera mea...
Cu ochiul stâng îmi șoptește: - Te-am prins, nu ai putut scăpa tentației, doar nu pescuiesc șoferi la linia continuă de ieri-alaltăieri. Cu ochiul drept mă întreabă dacă am portofelul la îndemână, să-mi fac repede stocul și să-mi aduc aminte că mai toți suntem ortodocsi, mai toți facem gesturi caritabile...Rămân șocat și stupefiat, nu și-a mișcat o buză și totuși am înțeles totul. Exclam în gând - Doamne, trupurile noastre vorbesc! ( da, vorba unui bun prieten "să lăsăm trupurile să vorbească" asta este o altă poveste...)

.....................................................................................

- Agent-şef adjunct de poliţie Acatisea Clătinel, se prezintă zâmbind parșiv.
- Actele la control.
M-am ars, nu am acte, nu am nimic la mine… - Vă dau volanul ?!?
M-a repezit cu privirea iar cu mâna dreaptă mi-a indicat locul unde trebuie să aterizez…M-a poftit să cobor din mașină.
Gestul mi-a încleştat măselele şi aveam chef să-l muşc de mâini și de picioare.
Cobor.
Tot timpul am fost un tip îndrăzneț, chiar și-n cele mai tensionate și neprevăzute situații am avut stăpânirea de sine.
Fac un pas... încep să simt o durere acută. Auuu, la următorul pas durerea se intensifică...
Mă, firar să fie, chiar acum m-a apucat, când trebuia să-i dau agentului o lecție?!?
La al treilea pas am rămas stană de piatră. O criză de amendă mă apucase chiar în acel moment, simteam arsuri groaznice în partea stângă la portofel. Prin minte îmi treceau fel și fel de scenarii, iar când mi-am imaginat posibilitatea unei operații cu extirpare de permis, m-au trecut toate transpirațiile.
Îmi încleștez iarași măselele, dar acum atât de tare încât mă dor.
Mă uit în stânga, arunc o privire și în dreapta, ceea ce urma nu necesita martori.
Îngenunchez și încep să plâng ca un copil, îi îmbrățișez picioarele și încep să-i destăinui viziunea avută anterior apropos de operație.
- Ce ai mă, ai înnebunit? Ce te-a apucat?... și încercă să se desprindă de mine.
Ți-ai găsit. Mă târăsc în genunchi spre el, în același timp făceam mătănii, era o coregrafie bine pusă la punct, apoi cu o voce răgușită am trecut la implorări - Nu mă opera, nu mă opera, măcelarule...
- Mă, te-ai tâmpit, sunt agent de circulație, nu sunt doctor... și cu o forță demnă de laudat, a reușit să se elibereze...
Eu o țineam pe a mea, torăiam partea cu chirurgia, cu frica de operație, cred că am pomenit și de copii.
Cu lacrimi în ochi am ridicat privirea. Stupoare, eram singur. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta – Home Alone VI. Unde a dispărut agentul meu? Nici măcar nu a avut răbdare să asiste la toată sceneta...trist...
M-am ridicat, m-am scuturat, cu un zâmbet tâmp mi-am luat mașina și-am plecat.

Autor : Anagramatorul de vise