Odă celei care-mi hrănește inima !

Că te iubesc, că te iubesc,

Știu toți ce-n cale-mi mă-ntâlnesc,

Știu cei ce m-au văzut plângând,

Știu cei ce m-au văzut râzând, -

Căci râsul ca și plânsul meu,

Nasc numai din cuvântul tău;

Și râsul lumea mi-l impune,

Când plânsu-mi despre tine spune,

Încet toți cei ce au iubit,

Și de amor au suferit,

Ei știu, de-abia ce mă zăresc;

Că te iubesc, că te iubesc !

Că te iubesc, că te iubesc,

Și că prin tine pătimesc,

Stiu oameni, stele, păsări, flori,

A dimineții mândre zori;

Ști însăți tu, deși nu vrei.

Primăvara din ochii tai,

Al vieții mele Dumnezeu,

Ce-ades, apasă sânul tău

Și buza ta ce a mințit,

Când de-a mea buză s-a lipit,

Ah, toate știu că te iubesc;

(Că te iubesc, că te iubesc )

Și toate fac de pătimesc !

Dimitrie Petrinó

( 1838 – 1878 )