Am bani de dat, am datorii la stat...

Cică o soluție sau câteodată ultima soluție ar fii Bunul Dumnezeu.

Hmm.. sunt momente, clipe, când mă gândesc la El, la puterea Lui, bunătatea Lui, dar atât fac, doar mă gândesc, că nu le văd și nici nu am auzit nimic, nimic recent… sau poate există și sunt eu chior.

Ce facem noi când am ajuns la ananghie? Încercăm să găsim vinovatul. De obicei dăm vina pe cei din jurul nostru : pe sefi, pe societate, guvern și în cazuri extreme, pe Dumnezeu. Însă niciodată noi nu suntem vinovații.

Am descoperit că eu sunt vinovat pentru fiecare pas greșit pe care-l fac. Ba că sunt cu orbul găinilor, ba că mă las prostit de vorbe dulci, promisiuni, ce știi ce perspective, afaceri care o să-mi îmbunătațească situația financiară. Că asta e singura luptă pe care o mai ducem în zilele acestea, goana după bani, pentru un trai decent.

… dar până să descopăr că doar eu și numai eu sunt adevăratul vinovat, m-am gândit să dau vina pe Dumnezeu și tot alaiul lui, care mai e pe acolo la conducere și îmi urmăresc cu mare interes, zic eu, viața de zi cu zi.

Deci, conform Tainei Bisericești, Legii Divine, trebuie să ai răbdare, ești urmărit, vei primi tot ceea ce îți dorești… în caz că Marea Divinitate nu reușește în viața actuala, vei primi în viața de după…

Mă opresc aici.

Chestia asta mă frământă fantastic… viața de după moarte… Dacă eu am nevoie acum de ajutor, și când zic ajutor, nu mă refer la case, mașini, femei, averi, etc., ci la chestii infime: posibiliatea de a-mi plăti la timp rata la Bancă, să nu-mi vină factura la gaz ca luna trecută, poate un brad de Crăciun. Deci, zic eu, chestii minore. Dacă puterea Lui e nemarginită, atunci ceea ce cer ( rog ) e o nimica toată. Și ma rog, în seara aceasta, repet și în seara următoare, a treia zi, a patra, și tot așa până vine factura de gaz. Într-adevar, nu e la fel ca luna trecută, e mai mare cu 1 milion. Ridic privirea către cer, știu din surse sigure că acolo își țin birourile de reclamații, deci, ridic privirea, cu fața întrebătoarea… pentru asta m-am rugat eu o lună-ntreagă? Care faceți farse? Ăia de la gaz s-au rugat mai puternic decât mine? Mai știi, eu unul, aia mii, sute de mii… Trecem cu vederea.

Îmi spun în minte că a fost doar o scăpare, atâta populație pe Planeta Albastră… e posibil să nu facă față la toate cererile, atâtea belele pe un pic de petec de pământ... Zicând asta, mă apuc iarăși să mă rog în fiecare seară… Doamne, mi-aș dori ca salariul pe luna ce vine să mă “surprindă”. Și așa a fost, nu l-am primit. Ridic privirea întrebător, cerul înnorat… E posibil ca norii să se interpună în rugile mele? Cred că am să încep să mă rog doar când e cer senin, cer înstelat, încerc să evit norii.

Fix în data de întâi ale lunii reîncep cu o nouă rugăciune. Am stabilit ca să mă rog pentru câte o chestie în fiecare lună, să nu îi zăpăcesc de cap. Așa că în data de 31 ale lunii zic ultima rugăciune legată de ceva, iar din 1 trec la ceva mai nou, nou în rugăciune, vechi în viața mea. Și uite așa vine data de 1, e seară, arunc o privire pe geam, cerul e senin, bunnnn, e timpul să-mi cer drepturile cuvenite. Drepturi pe care chiar și Biserica îți spune că le ai. “Cere cu încredere ajutorul lui Dumnezeu și El ți-l va da. El așteaptă ca tu să faci asta. Vei fi umit. Mai presus de orice ROAGĂ-TE!” Cineva nu mă urmărește, pai eu ce fac? Ma rog ! Alooo ?!? Mai e cineva online? Cu speranța că totul este adevarat, că o să fiu și eu ajutat, încep și mă rog.

- Doamne, suntem în data de 1, luna trecută m-ai uitat, nu sunt supărat, știu că ai multe pe cap. Haide să încercăm ceva mai ușor, poate tura asta te descurci. Că tot se apropie concediul meu, ce zici de o excursie undeva prin împrejurimi? Las la aprecierea Ta.

Spre sfârșitul lunii am fost anuntați că toate concediile au fost anulate, firma a caștigat un contract puternic și are nevoie de toți angajații. Am ridicat privirea indignat, cerul era înnorat, nu aveam semnal pentru o nouă conversație…

Ce să mai fac, eu am încercat să păstrez o legătură strânsă cu El, eu am fost deschis oricărui dialog, eram dispus să accept orice ofertă. Am renunțat să mă mai rog. Era de prisos, nimic nu primeam din ceea ce mi-am dorit. După un timp am renunțat să mai cred că El există.

Într-o seară, pe când făceam o vizită bibliotecii mele, citită și răscitită, am dat de carțiile bisericești, am deschis una dintre ele, pe pagina respectivă stătea scris destul de boldit „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i salvează pe cei cu duhul înfrânt.” (Psalmul 34:18,19)… ne-am împăcat, nu mai sunt supărat, m-am resemnat să cred că are prea multă treabă…

Încă mă mai rog, tot așa, începând cu data de 1. M-am împăcat și cu ideea cu viața de după moarte. Asta este, dacă abia atunci o să aibă timp de mine... Aștept să văd ce primesc. Poate îmi face vreo glumă și-mi dă o lună de concediu pe Pământ.

Știu că doar eu sunt vinovat pentru orice pas greșit în viață !

Autor : Anagramatorul de vise