“ Nu de moarte ne este frică, ci de eternitatea ei “

Cine și-ar putea imagina că ai murit de aproape șapte ani și o să ai parte de un vals, chiar la tine acasă, în groapa în care putrezești de atâția ani? Eu îmi pot imagina, la fel și băbuța pe care am invitat-o la dans.

Colegului de serviciu îi murise bunica, după tradiția locului, noi, colegii, mergem să săpam groapa. Se trasează locul, ne apucăm de treabă. Petru început vărsăm câteva picături de rachiu de cazan pentru decedată, restul îl bem, nu facem risipă.

Pe la 1,60 m dăm de o bucată de lemn…asta am crezut în prima fază. S-a dovedit a fii un sicriu. Un coleg mai în vârstă își făcea semnul crucii din 5 în 5 secunde.

- Opriți toată lucrarea! Anulăm înmormântarea! Haideți repede la Biserică să vorbim cu Părintele. Profanare !!! Ne bântuie cine este înmormântat aici. Doamne ferește … și iarași o serie infernală de cruci…

Nea Romică, cel înspaimântat, pleacă cu pași repezi către Biserică pentru a afla rezolvarea cazului de profanare. În acest interval am curățat din jurul sicriului tot pământul, scoțând la iveală un sicriu aflat într-o stare excelentă.

Apare nea Romică, galben la față, speriat rău... Nu e nimeni la Biserică. Ce ne facem?Măăăă, de ce ai continuat să sapi? Ne bate Dumnezeu! Se scoală mortul din groapă... Îl asigur că nimeni nu mișcă în sicriu. Ciocăn în capac. Vezi, nu e nimeni acasă sau poate doarme prea profund ... Mă apostrofează, aduce fel și fel de argumente legate de pângărirea, sacrilegiu pe care-l fac. Pe mine mă lasă rece frica lui ( nu la fel de rece ca persoana de lângă mine ).

Ies din groapă, mai cinstim un pahar de rachiu în memoria celei decedate. Începem o serie de dezbateri legate de ce o să facem. Nu avem nicio față bisericească pentru a ne îndruma, trebuie să decidem singuri ce și cum. Nea Romică merge pe varianta cu amânarea înmormântării. Alții propun să căutăm un alt loc de veci ( variantă imposibilă, locul acesta era cumpărat deja ). Eu merg pe varianta scoaterii sicriului din groapă.

Ne sună colegul a cărui bunică a decedat, ne întreabă cât mai avem din lucrare, îi spunem că suntem în impas și cu ce dilemă ne confruntăm. Ne anunță că va vorbi cu un Părinte, să așteptăm și ne va anunța care este rezolvarea. După câteva minute apare și răspunsul: Continuați, scoateți decedatul din sicriu, scoateți sicriul din groapă, între timp o să vă aduc un sac de rafie ca să aveți în ce băga osemintele, i se va face o a doua înmormântare... Nea Romică era să leșine. Om așa de speriat nu am mai văzut.

- Cine desface sicriul?

- Păi mie îmi este frică.

- Eu m-aș bagă, dar sunt claustrofob.

- Mie nu-mi permite religia...

Mă bag în seamă, deja nu mai rezistam psihic, trebuia să iau hățurile în mâinile mele...

Bă, ce aveți, sunteți cretini? E morttttttttt băăăăăă, nu e ținut în cușcă pentru că mușcă..

Mă avânt în groapă, îmi aprind o țigare, încerc să anulez un eventul damf de picioare nespălate. Bag târnacopul la îmbinarea cu capacul, ridic privirea și anunț că încep. Toți dispar din jurul gropii. Desfac capacul, stupefacție, o băbuță roșcată. Conservată destul de bine. Înafară de falange și segmentul care leagă capul de trunchi, totul se ținea bine. Am cerut un pahar de oareșce, să-mi fac puțin curaj. De sus, de pe marginea gropii se auzeau tot felul de șușoteli.

Și mie îmi este frică de Dumnezeu, dar când am văzut cât de speriați îmi sunt colegii, am zis clar trebuie să ies din tipare. Am luat mandibula băbuței, mi-am atașat-o mie și am intrat într-un dialog cu ei, bineînțeles cu voce de babă : copii, vă mulțumesc pentru că m-ați scos din groapă, că m-ați eliberat, eram ținută la murat de Zmeul cel Rău...Care dintre voi este Făt Frumos, îl aștept de o eternintate... Și am continuat cu fel și fel de tâmpenii ce mi-au trecut prin bibilica destul de amețită...

Am scos sicriul din groapă, am aranjat locul de veci cum trebuia. Am ieșit și eu de acolo, sub un braț cu băbuța, în mâna cealaltă cu capul ei. S-a făcut un cerc în jurul meu de ziceai că sunt ciumat. Am găsit că e de cuvință să fac un dans, așa că m-am apucat de valsat cu tanti. Nu știu ce părere a avut, a fost tare tăcută în timp ce o valsam.

Ehhh... până la urmă s-a făcut o dublă înmormântare, băbuța a fost tare dezamăgită că niciunul dintre băieți nu era Făt Frumos. Iar despre mine și sacrilegiul făcut s-a vorbit mult timp, toți din fabrică întorceau capul după mine... ăsta e cel care a dansat cu aia moartă, Doamne Ferește....

PS : Nea Romică nu mai vorbește cu mine, doar își face cruce când mă vede.

Autor : Anagramatorul de vise