Într-o discuție destul de constructivă cu o bună prietenă ( căruia am uitat să-i adaug siteul ei la mine, după ce am schimbat thema blogului meu )... o conversație legată de poezie, mi-am făcut curaj să mai postez 2-3 rânduri din creația proprie.
Astăzi am aflat ce înseamnă un vers alb, rima îmbrățișată :D
Ce te uiți la mine Lună?
Tu cu ochii tăi de gheață...
Azi ești plină, albă, rece,
Mâine poate ești doar o biată Semilună.
Câteodată pari a fi
O soție devotată.
Sau mai bine o amantă,
O amantă elegantă.
Ziua nu te văd deloc,
Iar noaptea de-ai noroc
Și de nori tu ai scăpat,
Iar apari la mine-n pat.
Ce mă fac cu tine Lună?
Eu pe Soare îl iubesc,
Doar cu el mă încălzesc.
Dependența mea de el,
Nu mă lasă să-l înșel.
????????? some text missing :D
Iar tu-mi gonești la asfințit,
Soarele ce m-a-ncălzit?
Ce tot vii seară de seară,
Plină, mândră, albă, rece?
Vă las să-mi acordați note de la - 2 la + 7 cu felicitari.
Strada Bărăției și Baia de Fier în 1964
Acum 2 ani
6 comentarii:
interesanta... nu stiam de poetul din tine!
Cred ca am inceput sa am probleme :))
Cred ca doar cred ca sunt ceea ce cred ca sunt.
Promit ca e ultima strofocare :D
Da...chiar e interesant.
E ultima :D
Multumesc de apreciere.
Pai trebuie sa zic si eu ceva;;) Iti multumesc pentru apelativul pe care mi l-ai adresat:*
Poezia..hmm..ai un stil propriu, foarte franc dar invelit intr-un frumos val,care ii da astfel autenticitate.
Parerea mea: continua sa scrii poeme..cei mai buni poeti se stie ca sunt cei de sex masculin si in plus esti roman;)) Tot romanul e poet;))
Îți mulțumesc :">
Trimiteți un comentariu