Sinuciderea unei planete

Morala creștină condamnă categoric sinuciderea.
Sinuciderea este crima împotriva lui Dumnezeu.Viața omenească este darul lui Dumnezeu. El este creatorul și susținătorul vieții umane, deci și proprietarul ei absolut. Credinciosului îi este dată viața spre folosire rațională în vederea dobandirii mantuirii sale, servind cu ea lui Dumnezeu si prin ea scopul sau ultim. Autodistrugerea vietii inseamna, deci, distrugerea unui bun, al carui proprietar propriu-zis nu-i acesta, ci Dumnezeu si astfel sinuciderea are caracterul unei leziuni, unei violari nedrepte a dreptului de proprietate asupra persoanei umane, care-i revine exclusiv lui Dumnezeu.
Ai de plm, câtă teorie, cât bla bla bla degeaba, câtă minciună :)
"Ca faptă a deznădejdii, sinuciderea dovedeşte şi necredinţă. Punându-şi capăt vieţii, omul neagă lui Dumnezeu însuşirea de Domn şi manifestă necredinţă faţă de iubirea Lui şi purtarea Lui de grijă. "
Deci e clar, este interzisă cu desăvârșire sinucirea bruscă/ instantanee, pentru că altfel ajungi în iad. Dar pe nimeni nu deranjează “sinuciderea de lungă durată” / ”sinuciderea-n timp” – că zău dacă știu cum să o definesc.
Să detaliem : nu am voie să îmi iau viața, că Îl supăr pe Boss și ajung la ”Cel Negru și plin de imaginație”. Dar dacă mă sinucid în timp, nu deranjez pe nimeni. Aici nu mai înțeleg nimic. Contabilitatea lui Dumnezeu e de trompetă? Dacă tâmpitul/ tâmpita, sare-n cap de la etajul 8 ( ăsta este etajul cu cel mai mare risc de deces, de la celălalte poți scăpa ) și moare, clar, în următoarele secunde, vin angajații lui ”Cel Negru și plin de pedepse”, îi fac o îmbarcare forțată și îl/o deportează în lumea celor cu ghinion. Ok.
Păi și ce se întâmplă Sus la contabilitate când îți iei viața-n timp, adică te apuci să-ți tai venele la relantiu, îți dai drumul la sânge abia după vreo 10 ani de când te-ai apucat de tăiat la ele. Poate ai de gând să te otrăvești și pentru aceasta te apuci de băgat somnifere-n tine... dar o faci tot așa, în timp, o pastilă la 12 ore... deci te cureți abia peste vreo 23 de ani ( asta am testat-o, atâta ține – după 23 de ani e imposibil să nu te calce vreo mașină la cât de amețit ești de la ele sau să-ți iei un făcăleț în cap de la muiere, având în vedere că o să ai tulburări afective ) ...
Deci, ce se petrece la contabilitate?
Te-au văzut, ești în vizorul lor și o să ajungi la cazanele cu smoală? Sau pentru că te “miști” atât de încet o să treci neobservat? O să ajungi în Rai, pe câmpiile pline cu iarbă și o să alergi toată eternitatea după fete virgine? ( hmm, cred că faza asta ar trebui să treacă la pedepse ).
Revenind... Dacă îmi pun capăt zilelor de față cu contabilitatea, mă văd.... dacă o fac în timp, scap.
De unde am ajuns la concluzia aceasta? Păi toți suntem sinucigași în timp.
Exemple? Cine taie padurea de nebuni, pardon, se fac defrișări tip Guță – FĂRĂ NUMĂRRRRR !!! – cine? Noi, oamenii. Ce reacții adverse apar? Păi cea mai de trompetă ( termen folosit atunci când treaba e BAD rău ) e încălzirea globală cu scumpele ei consecințe : inundații, catastrofe naturale, variațiile de temperatură, etc. Să nu mai pomenesc de poluare, de Euro 2-ul lor azi și mâine...
Exemple de genul există, nu mai stau să tastez, că le știm cu toții.
Întrebarea finală : suntem cu toții niște sinucigași, ne luăm maul în timp, așa de bună voie și nesiliți de nimeni?

M-am enervat când am văzut cât au defrișat tâmpiții pe la Sâmbăta de Sus