Luna

Într-o discuție destul de constructivă cu o bună prietenă ( căruia am uitat să-i adaug siteul ei la mine, după ce am schimbat thema blogului meu )... o conversație legată de poezie, mi-am făcut curaj să mai postez 2-3 rânduri din creația proprie.
Astăzi am aflat ce înseamnă un vers alb, rima îmbrățișată :D


Ce te uiți la mine Lună?
Tu cu ochii tăi de gheață...
Azi ești plină, albă, rece,
Mâine poate ești doar o biată Semilună.

Câteodată pari a fi
O soție devotată.
Sau mai bine o amantă,
O amantă elegantă.

Ziua nu te văd deloc,
Iar noaptea de-ai noroc
Și de nori tu ai scăpat,
Iar apari la mine-n pat.

Ce mă fac cu tine Lună?
Eu pe Soare îl iubesc,
Doar cu el mă încălzesc.
Dependența mea de el,
Nu mă lasă să-l înșel.

????????? some text missing :D

Iar tu-mi gonești la asfințit,
Soarele ce m-a-ncălzit?
Ce tot vii seară de seară,
Plină, mândră, albă, rece?

Vă las să-mi acordați note de la - 2 la + 7 cu felicitari.